3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÉZ, (1) s. m., (2) s. n., (3) orezuri, s. n. 1. S. m. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon (Oryza sativa). ♦ Semințele acestei plante. 2. S. n. Mâncare preparată din orez (1). 3. S. n. Sortiment de orez (1). – Din bg. oriz.

orez1 [At: (cca 1650) IORGA, B. R. 54 / V: (îrg) ur~, (Trs; Olt) hur~, (Ban; Trs) oriz, (reg) ~eț, uriz / Pl: (îvr) ~uri / E: bg ориз] 1 sm Plantă din familia gramineelor, cultivată în locuri umede și călduroase, pentru fructele ei care constituie un aliment de bază, în special la popoarele orientale (Oryza sativa). 2 sm (Csc) Semințe ale acestei plante. 3 sn (Rar, lpl) Diferite soiuri de semințe ale acestei plante.

orez2[1] sm vz huhurez

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ORÉZ s. m. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon (Oryza sativa). ♦ Semințele acestei plante. – Din bg. oriz.

ORÉZ s. n. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și spice mici, cultivată în terenuri umede, pentru fructele ei foarte nutritive (Oryza sativa). Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și. trestie de zahăr. SADOVEANU, E. 173. Verde foaie de orez, Marița cu. ochii verzi. ȘEZ. VII 169. ♦ (Cu sens colectiv) Fructele acestei cereale. Nu se mai sătura privindu-l pe Nicu... cum mănîncă lacom, ca acum sece ani, farfuria plină cu orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326.

ORÉZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze lungi liniare, cu spice mici și boabe albe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. /<bulg. oriz

orez n. 1. plantă cereală, originară din India, cultivată în solul umed al țărilor calde (Oryza sativa): orezul este pentru popoarele aziatice, ceeace grâul e pentru popoarele europene; 2. grăunte făinos al acestei plante. [Lat. ORYZA].

oréz m. ca plantă și n. ca materie (ngr. oryzi și rýzi, vgr. óryza, lat. orýza, it. ríso, fr. riz, sp. pg. arroz, mgerm. rîs, ngerm. reis, pol. ryz, rus. ris, bg. sîrb. oríz, vsl. o rizŭ, alb. oris, urez, ung. ris, turc. ruzz, urzz, toate d. ar. ar-roz, arus). O plantă graminee cultivată în terenurile umede din țările calde. Grăunțele acesteĭ plante. – Orezu e originar de pe marginea lacurilor din orientu Asiiĭ. El se cultiva încă de la anu 2800 în ainte de Hristos. Cultura luĭ reușește și în America de Nord, Africa, Italia, Banat, și ar reuși și pe la lacurile Dunăriĭ în România dacă s’ar cultiva. El e baza nutrimentuluĭ Chinejilor și Japonejilor, ca grîu la cele-lalte popoare. Grăunțele luĭ curățate de coajă, albe saŭ gălbuĭ și sticloase, îs foarte întrebuințate și la noĭ la o mulțime de felurĭ de mîncare, maĭ ales la pilaf. (În ainte de orez, la noĭ se consuma maĭ mult meĭ). Făina de orez se întrebuințează în medicină la cataplazme emoliente saŭ uscată ca absorbant în diferite boale de pele, precum și în toaletă supt numele de pudră de orez, care e absolut inofensivă.

oreț1[1] sn vz orez1 modificată

  1. În original, greșit tipărit: oret1 LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oréz2 (aliment) s. n., (sorturi) pl. orézuri

orez s. m., s. n., (sorturi) pl. n. orézuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORÉZ s. (BOT.; Oryza sativa) (Transilv. și Maram.) rișcașă.

OREZ s. (BOT.; Oryza sativa) (Transilv. și Maram.) rișcașă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oréz s. m. – Plantă graminacee (Oryza sativa). – Var. (Banat) oriz, (Trans.) urez. Mr. uriz. Ngr. ỏρύζι, parțial prin intermediul sl. orizu (Tiktin, cf. Vasmer, Gr., 106), cf. alb. oris, bg. șb., cr. oriz (Conev 86). Sunetul e este surprinzător după Tiktin, poate s-a simțit -ez ca suf., cf. chinez, francez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OREZ SĂLBATIC s.n. Graminee originară din America de Nord (Zizania aquatica), neînrudită cu orezul, ale cărei semințe lungi și subțiri, de culoare maronie, sunt comestibile și utilizate de obicei în amestec cu orezul. Conferă preparatelor culinare un aspect și o aromă deosebite, boabele sale devenind prin fierbere de culoare purpurie. [Dicționar gastronomic explicativ, Ed. Gemma Print, 2003]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORÉZ (< bg.) s. m. Plantă alimentară anuală din familia poaceelor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, cu inflorescența în panicule și cu fructele cariopse, de formă elipsoidală, comprimate lateral (Oryza sativa). La maturitate, fructele (semințele) rămân îmbrăcate în palee, fiind necesară decorticarea pentru a putea fi consumate. O. este un aliment bogat în amidon (75%), cu o mare valoare calorică; proteinele, deși în cantitate mică (6-8%), au o valoare nutritivă ridicată, fiind ușor digerabile. Pentru a crește, o. are nevoie de temperaturi ridicate în perioada de vegetație și de umiditate abundentă. Cultura o. este foarte veche, ea fiind menționată în vechile scrieri dravidiene și sanscrite. Din suprafața cultivată cu o., 95% se află în Asia (China, India, Japonia, Pakistan, Indonezia), cultura lui fiind răspândită aici din cele mai vechi timpuri. Cel mai mare producător mondial este China (189,8 mil. t, 2000). În Europa, a fost introdus în sec. 8, mai întâi în Spania și Italia. În România, prima orezărie a fost înființată, în 1786, pe malul râului Bârzava, la Topolia (azi com. Banloc). În simbolistica chineză, o., hrana vieții și a nemuririi, este de origine divină, desemnând puritate primordială, bogăție și belșug. ♦ Semințele acestei plante.

Intrare: Orez
Orez
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orez
  • orezul
  • orezu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • orez
  • orezului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: orez (s.n.)
orez2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orez
  • orezul
  • orezu‑
plural
  • orezuri
  • orezurile
genitiv-dativ singular
  • orez
  • orezului
plural
  • orezuri
  • orezurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orez (s.m.) oryza

  • 1. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon (Oryza sativa).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rișcașă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie de zahăr. SADOVEANU, E. 173.
      surse: DLRLC
    • Verde foaie de orez, Marița cu ochii verzi. ȘEZ. VII 169.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Semințele acestei plante.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • diferențiere (cu sens) colectiv Fructele acestei cereale.
        exemple
        • Nu se mai sătura privindu-l pe Nicu... cum mănîncă lacom, ca acum sece ani, farfuria plină cu orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie. CAMIL PETRESCU, O. I 326.
          surse: DLRLC

etimologie:

orez (s.n.) oryza

etimologie: