O definiție pentru Oprescu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OPRESCU, George (1881-1969, n. Câmpulung), istoric, critic și colecționar de artă român. Acad. (1948), prof. univ. la București. A înființat, la București, Institutul de Istoria Artei al Acad. și revista „Analecta” (1943-1947); a organizat expoziții ale unor artiști români și străini. Sinteze erudite ale istoriei artei românești și europene („Grafica românească în sec. 19”, „Pictura românească în sec. 19”, „Sculptura românească”, „Sculptura statuară românească”, „La peinture roumaine contemporaine”, „Manual de istoria artei”, „Maeștrii picturii românești în sec. 19”); studii de valorificare a artei populare românești („Arta țărănească la români”); monografii („N. Grigorescu”, „Gh. Petrașcu”, „Andreescu”, „Brâncuși”). Bogata sa colecție de picturi, sculpturi, desen și gravuri românești și străine, stampe japoneze, litografii de Daumier, piese de ceramică etc. a fost donată Academiei, constituind cea mai importantă colecție particulară din România. M. al unor academii și societăți de artă străine.

Intrare: Oprescu
Oprescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oprescu