3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (9)
- etimologice (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OPREA s. f. v. opreală.
OPREA s. f. v. opreală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oprea sf vz opreală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPREA, oprele, s. f. (Popular) Proptea, frînă, piedică. ◊ Expr. La deal cu opintele și la vale cu oprele = greu la deal, greu la vale. Pe unde trecea, Colbul că sărea, La deal tot cu opintele Și la vale cu oprele. MARIAN, S. 269. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPREALĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: oprea s. f.] – Opri + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPRI, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) oprea] – Din sl. oprĕti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opreală sf [At: (a. 1633) MAG. IST. I, 208/27 / V: (îvr) ~ea / Pl: ~eli, (rar), ~ele / E: opri + -eală] 1 (Înv) Oprire (1). 2 (Îvp) Piedică în calea unei acțiuni Si: obstacol. 3 (Îvp) Interdicție. 4 (Ccr) Frână (la căruță, la car etc.). 5 (Înv, îe) A scoate (pe cineva) din ~ele A face pe cineva să-și piardă cumpătul. 6 (Îvp) Arest. 7 (Îvp) Arestare. 8 (Îvp) Perioadă de detenție.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opri [At: TETRAEV. (1574), 235 / Pzi: ~resc / E: slv опрѣти (сѧ)] 1 vt (C. i. o acțiune în desfășurare, un proces fizic sau psihic, un mecanism în acțiune) A face să înceteze brusc Si: a curma, a întrerupe, a stăvili. 2 (Pop; îe) Minte de se ~resc apele în loc Spune minciuni foarte mari. 3 vr A înceta. 4 vt A potoli foamea. 5 vr (Pex) A poposi. 6 vt (C. i. o ființă sau un vehicul în mers) A face să stea pe loc. 7 (Pfm; îe) A ~ (cuiva) calea A sta în calea cuiva. 8 (Îae) A împiedica pe cineva în drum. 9 vt A determina pe cineva, prin stăruințe, să rămână undeva. 10 vt A reține ceva cu forța Si: a sechestra. 11 vt A aresta. 12-13 vt A se așeza (temporar) Si: a se fixa, a se stabili. 14 vr A-și fixa atenția asupra unei probleme Si: a se concentra. 15 vr A insista. 16 vt A împiedica o acțiune. 17 vta (Înv) A interzice. 18 vr A se stăpâni de la ceva. 19 vi (Înv; ccd) A refuza. 20 vt (Înv; ccd) A reține pentru sine. 21 vt A pune deoparte ceva pentru a-l folosi. 22 vt A rezerva, pentru sine sau pentru alții. 23-24 vti (Înv) A porunci cu severitate. 25 vt (Îvr) A ajuta. 26 vt (Îvr) A ierta. 27 vt (Îvr) A elibera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPREALĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: oprea s. f.] – Opri + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OPRI, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) oprea] – Din sl. oprĕti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OPREALĂ, opreli, s. f. (Învechit și regional) Faptul de a opri, oprire; opreliște, piedică, obstacol. Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232. ◊ Expr. A pune (sau a ține) la opreală = a închide, a ține închis, a băga la închisoare. Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318. Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPRI, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare sau o acțiune în desfășurare, a face să înceteze, a curma, a stăvili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136. Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137. ◊ (Urmat de determinări arătînd acțiunea care este curmată) Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul acțiunii) Tu m-oprești, de-aș vrea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220. Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ființă) A face să stea pe loc, a întrerupe din mers, a face să înceteze acțiunea, activitatea începută, aflată în curs de desfășurare. Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57. Moșneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181. Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194. ◊ (Întărit prin «în drum», «în cale» sau urmat de determinări locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281. Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. (Refl. pas.) Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. ◊ (În personificări) Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din»), arătînd mișcarea sau acțiunea care se întrerupe) Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45. Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Intranz. (Numai despre obiecte) Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. V. 135. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101. 2. Refl. A sta pe loc undeva; a poposi, a zăbovi. M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva, a determina să rămînă undeva. Aproape toată ziua era la Domițian. Uneori îl opreau la masă. BASSARABESCU, V. 10. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra, a aresta. Eu nu mă dau cu una, cu două... La ce să mă opriți? ALECSANDRI, T. I 98. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte, valori) A reține (pentru sine), a-și însuși, a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55. Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145. I-ați trimis 2400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. ♦ A rezerva, a reține (pentru sine sau pentru alții). Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219. Ți-am oprit, de-mîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32. 4. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merită atenție; a insista. Ne pare rău că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326. ♦ (Despre ochi, priviri) A se fixa. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu da voie să...; a interzice. Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. Întunericul, mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90. Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122. ◊ (Eliptic) Intrarea oprită. ♦ Refl. (Despre persoane) A se stăpîni, a se înfrîna, a se abține (de la ceva). Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35. Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358. Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. – Imper. sg. și: (regional) oprea (DELAVRANCEA, S. 263).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPREALĂ ~eli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce oprește realizarea unei acțiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a întemnița. 3) Bucată de material (lemn, fier, piatră) care se pune sub roată, pentru a împiedica mișcarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele și la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva să-și piardă calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE OPRI mă ~esc intranz. 1) A-și întrerupe mișcarea sau funcționarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se așeza temporar undeva. 3) A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A OPRI ~esc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziții etc.) A pune sub interdicție; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opreală f. arest.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oprì v. 1. a împiedeca din mers, din curs: a opri o pendulă, un râu; 2. a reține: i-a oprit leafa; 3. a nu lăsa: l’a oprit de a pleca; 4. a interzice: legea oprește aceasta; 5. a intercepta: a opri scrisorile; 6. a înceta de umblat, de vorbit sau de lucrat: oprește-te; 7. a sta locului, a zăbovi: s’a oprit trei zile în oraș. [Slav. OPRĬETI, a sprijini].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opreálă f., pl. elĭ (d. opresc). Acțiunea de a opri. Fam. Arest, popreală: l-a pus la opreală.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oprésc v. tr. (vsl. o-prĭeti, a opri, d. prĭeti-pron, a sprijini, de unde vine și po-prĭeti și o-pirati, a sprijini, za-prĭeti, a închide, za-porŭ, rătez, rus. za-pór, zăvor, ceh. o-pritĭ, a sprijini. V. po-presc, o-, pri- și ză-por). Împedec din mers, nu las să plece, să curgă, să circule: l-am oprit de a pleca, a opri un ceasprnic, un tren, un izvor. Interceptez: a opri niște scrisorĭ. Rețin: a opri cuĭva leafa, oprește asta pentru tine. Interzic, nu permit: l-am oprit de a pleca, legea oprește asta. V. refl. Încetez de a merge, de a lucra, de a vorbi: m’am oprit o zi la Cluj, oratoru s’a oprit din vorbă. – Vechĭ opreá, oprește-te, stăĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
opreală (înv., pop.) (desp. o-prea-) s. f., g.-d. art. oprelii; pl. opreli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
opri (a ~) (desp. o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opresc, 3 sg. oprește, imperf. 1 opream; conj. prez. 1 sg. să opresc, 3 să oprească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
opreală (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprelii; pl. opreli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opri (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opresc, imperf. 3 sg. oprea; conj. prez. 3 să oprească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
opreală s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. oprelii; pl. opreli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opri vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opresc, imperf. 3 sg. oprea; conj. prez. 3 sg. și pl. oprească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OPREALĂ s. v. contenire, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, stavilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPREȘTE interj. 1. v. stop! 2. ho.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OPRI vb. I. 1. a sta, (înv. și reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. staționa. 7. v. stopa. 8. v. frâna. 9. v. sta. 10. v. închide. II. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. și Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cântat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația, de emoție.) 7. v. curma. 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) III. 1. v. împiedica. 2. a împiedica, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. v. reține. 4. v. abține. IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ bilete la spectacol.) 2. v. reține. 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rând.) V. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
opreală s. v. CONTENIRE. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. INTERDICȚIE. INTERZICERE. ÎNCETARE. ÎNTRERUPERE. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. OPRIRE. PIEDICĂ. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE. STAVILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPREȘTE interj. ho!, stai! (~!, murgule!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OPRI vb. I. 1. a sta, (înv. și reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. a poposi, a sta, a ședea, a trage, a zăbovi. (S-a ~ la umbra unui stejar.) 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. a se abate, a da, a trece. (În drum s-a ~ și pe la el.) 5. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se stabili, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 6. a staționa. (Nu e voie să ~ în fața spitalului.) 7. a stopa. (Mașina ~ brusc.) 8. a frîna. (~ mașina.) 9. a sta, (fig.) a încremeni. (Ceasul s-a ~.) 10. a închide. (A ~ apa, gazele.) II. 1. a conteni, a se curma, a înceta, a se potoli, a se sfîrși, a sta, a se termina, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a (se) prorupe, (Mold.) a tinchi, (înv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a continuat și nu s-a ~ decît seara.) 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frînge. (Cîntecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația, de emoție.) 7. a curma, a întrerupe, (fig.) a reteza, a stăvili. (N-a putut ~ scandalul; i-a ~ vorba.) 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mîncat.) III. 1. a împiedica, a înfrîna, a stăvili, (fig.) a frîna. (Nu puteau ~ avîntul revoluționar.) 2. a împiedica, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. a reține, a stăpîni, (rar) a prididi, (fig.) a înghiți. (A-și ~ lacrimile.) 4. a se abține, a se domina, a se înfrîna, a răbda, a se reține, a se stăpîni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ niște măsline.) 2. a păstra, a reține. (~ restul!) 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rînd.) V. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo.) 2. a interzice, a prohibi, (înv.) a popri. (A ~ vînzarea băuturilor alcoolice.) 3. a interzice, a proscrie. (A ~ duelul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se opri ≠ a continua, a se mișca
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A opri ≠ a permite
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) opri ≠ a (se) porni
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
opri (opresc, oprit), vb. – 1. A reține, a para. – 2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susține” și opor. – Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare); opreliște, s. f. (înv., oprire, detenție; înv., prohibiție); oprea, interj. (stai, oprește-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susținător); opritoare, s. f. (piedică, obstacol); opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OPREA, Paraschiv (n. 1937, Drăgășani), dirijor, compozitor și interpret român de muzică populară, ușoară. Acordeonist, pianist, muzică de café concert, de estradă și romanțe. A condus orchestra „Rapsodia Română”. orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii Române, colaborări cu alte orchestre și ansambluri folclorice în înregistrări și spectacole radio-tv.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OPREA, OPRU < vb. a opri, nume format în l. romînă cu sens de invocare, privind prolificitatea, iar nu din sl. oпpъ „bellum” (etimologia lui Mikl.), nici din blg. oпpa „a împiedica” (etim. Weig.), întrucît și numele și derivatele lui lipsesc la popoarele slave. Weigand adaugă: „Bulgarii cred că acest nume este special romînesc”. Sensul „să fie ultimul copil dorit” (Cf. DR II) este redat prin Stamate la greci (But), prin Fermo la italieni; blg. oпpьo este un împrumut de la romîni. Oprea s-a aplicat copiilor de ambele sexe; ulterior, numai, a primit și articulația feminină. Ca nume de mare circulație, Oprea produce scurtări prin afereză. I. Masculine: 1. Opru (I Bot 6). 2. Opre, -a (Dm); Oprea frecv.; Opr/escu, -ești s. 3. Opran (Paș) etc. 4. Oprean pren., 1644 (Vieri 66); – T. ard. (Mat 58); Opriian (Ard II 39; Cras; Gorj 376; 16 B VI 25); – munt. 1711 (BCI III 81); Opriana b. (17 B I 432). 5. Cu afer. Priian țig. (Sd XXI), sau < adj. prian. 6. Oprel, ard. (Paș). 7. Opreș (17 B I 167). 8. Oprică; cu afer. Prică. 9. + -an: Oprican: olt. (Sd VI 476). 10. Opricean ard., 1758 (Paș). 11. + -ile, Oprile (17 B II 172); Oprilea, ard. (Paș); Oprilă, mold. (Glos); Oprilescul (17 B I 153). 12. Oprină b. (16 B V 466). 13. Oprinca fam., ard., act. 14. Opriș fam.; -a frecv. ard. (Moț; Mar; Paș; etc.); -a b. pren. (M mar; P1); -a, paharnic (13 – 15 B 131); + -ac: Oprișac (Dm); – mold., 1727 (RA I 272). 15. Opriș/e (Dm; 17 B II 332); -ești, -eni ss.; -escu. 16. Opriș/an, munt.; din baladă; – pren. (Sd XI 258; Paș); -ănești s. 17. Oprișiț/ă b. (Paș); -a s., Oprișinți s. (Ștef). 18. Oprișor, log. (16 B I 84; 17 B II 308); -ul s. 19. Prișor, fam., ard., 1688 (Paș). 20. Oprișoi (Sd VI 503); -u și -ță ard. (Paș). 21. + -cu, Oprișcu, cu afer. Prișcu (Șchei IV); Prișca, Gh. (Buc.). 22. Opriț/a b. pren. (P3); -ă 1636 (Gorj 296); -escu. 23. Cu afer. Prițe b. din Bz (16 B VI 277). 24. Cu + -onu: Oproni ard. (Paș); – Ion, băn. (LB). 25. Oproiu act. 26. Cu afer. Proie, Ion, staroste (AO XIX 109); Proiescu olt. (RI VI 262). 27. + -ca, și cu afer. Proica (16 B II 400); – jupan, 1485 (13 – 15 B 183). 28. Compuse: + Ioan, Costa, Moga: Opriona, Opricosta și Oprimoga (Paș). 29. + -ață: Oprața s., ard. (Met 120). II. Feminine: 1. Opra (AO XII 242; 17 B IV 488; Grș 15). 2. Oprea (Sd XI 264); – ereița (Grș 9). 3. Oprana (AO XII 245). 4. Oprea zisă și Opreiana (16 B IV 285); Opriana (Grș 13; AO XIX 88); Opreana (Ard II 194). 5. Oprina act. 6. Cu afer. Prină, dobr. (RI XI 212). 7. Oprinca (16 B IV 63). 8. Oprița (Grș 12; AO XXI 162).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Oprea din Săliște (sec. 18), sfânt martir, țăran luminat din Săliște, jud. Sibiu. Zelos și neînfricat luptător pentru apărarea ortodoxiei împotriva prigoanei dezlănțuite contra credincioșilor transilvăneni care nu voiau unirea cu Roma. Nicolae Oprea împreună cu alții au făcut mai multe drumuri la Cancelaria din Viena, dar a fost aruncat în închisoarea Kufstein din Tirol, unde a suferit martiriul și unde a murit. A fost canonizat de Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române la 10 octombrie 1955. Este sărbătorit la 21 octombrie.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
O, temps, suspends ton vol! (fr. „O, timpule, oprește-ți zborul!”) – Lamartine, poezia Lacul, strofa 6. Poetul stă pe malul unui lac, își aduce aminte de întîlnirile cu iubita lui și meditează asupra trecerii vremii: „Scăpare n-are omul, și timpul țărm nu are:/ El curge, noi murim!” Versul „O, temps, suspends ton vol!” a apărut cu mult înainte (1762) în Ode sur le temps (Odă despre timp) a lui Antoine Thomas. Cum însă poezia Lacul e mai cunoscută, expresia circulă sub semnătura lui Lamartine. „Să fi strigat atunci, să fi strigat,/ Așa cum mă-nvățase bunul poet:/ «O, vreme, curmă-ți zborul și tu/ prielnic ceas, oprește-te!»/ e-aproape sigur/ că lucrurile n-ajungeau aici” (Geo Dumitrescu, „Gazeta literară”, nr. 702). Vezi: Die Jahre fliehen… LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: o-prea-lă
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: o-pri
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
opreală, oprelisubstantiv feminin
-
- Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232. DLRLC
-
- La deal cu opintele și la vale cu oprele = greu la deal, greu la vale. DLRLC
- Pe unde trecea, Colbul că sărea, La deal tot cu opintele Și la vale cu oprele. MARIAN, S. 269. DLRLC
-
-
- A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP. DLRLC
-
-
- 2. Arest, închisoare. DEX '09 DEX '98sinonime: arest închisoare
- A pune (sau a ține) la opreală = a ține închis, a băga la închisoare. DLRLCsinonime: închide
- Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318. DLRLC
- Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122. DLRLC
-
etimologie:
- Opri + sufix -eală. DEX '09 DEX '98
opri, oprescverb
- 1. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136. DLRLC
- Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137. DLRLC
- Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104. DLRLC
- Tu m-oprești, de-aș vrea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220. DLRLC
- Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
- Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57. DLRLC
- Moșneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181. DLRLC
- Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194. DLRLC
- Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. DLRLC
- Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281. DLRLC
- Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. DLRLC
- Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. DLRLC
- Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. DLRLC
- Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. V. 135. DLRLC
- În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101. DLRLC
-
- Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. DLRLC
- Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
- Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45. DLRLC
- Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54. DLRLC
-
-
- Oprește!
-
-
- 2. A sta pe loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. DLRLC
- Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. DLRLC
-
- Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. DLRLC
-
- 2.2. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. DEX '09 DEX '98
- A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). DEX '09 DEX '98sinonime: împiedica
-
- 2.3. A reține undeva, a determina să rămână. DEX '09 DLRLCsinonime: reține
- Aproape toată ziua era la Domițian. Uneori îl opreau la masă. BASSARABESCU, V. 10. DLRLC
-
-
- Eu nu mă dau cu una, cu două... La ce să mă opriți? ALECSANDRI, T. I 98. DLRLC
-
-
- 3. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55. DLRLC
- Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145. DLRLC
- I-ați trimis 2400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. DLRLC
- 3.1. A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rezerva
- Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219. DLRLC
- Ți-am oprit demîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. DLRLC
- Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32. DLRLC
-
-
- 4. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 4.1. A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: insista
- Ne pare rău că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326. DLRLC
-
-
- 5. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. DLRLC
- Întunericul mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90. DLRLC
- Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122. DLRLC
- Intrarea oprită. DLRLC
- 5.1. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
- Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358. DLRLC
- Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. DLRLC
-
-
- comentariu Imperativ singular și: oprea. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- oprĕti DEX '09 DEX '98