3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPREÁ s. f. v. opreală.

OPREÁ, oprele, s. f. (Popular) Proptea, frînă, piedică. ◊ Expr. La deal cu opintele și la vale cu oprele = greu la deal, greu la vale. Pe unde trecea, Colbul că sărea, La deal tot cu opintele Și la vale cu oprele. MARIAN, S. 269. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul.

OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detenție. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.

OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține undeva, a determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.

oprea sf [At: (a. 1633) MAG. IST. I, 208/27 / V: (îvr) ~ea / Pl: ~eli, (rar), ~ele / E: opri + -eală] 1 (Înv) Oprire (1). 2 (Îvp) Piedică în calea unei acțiuni Si: obstacol. 3 (Îvp) Interdicție. 4 (Ccr) Frână (la căruță, la car etc.). 5 (Înv, îe) A scoate (pe cineva) din ~ele A face pe cineva să-și piardă cumpătul. 6 (Îvp) Arest. 7 (Îvp) Arestare. 8 (Îvp) Perioadă de detenție.

opri [At: TETRAEV. (1574), 235 / Pzi: ~resc / E: slv опрѣти (сѧ)] 1 vt (C. i. o acțiune în desfășurare, un proces fizic sau psihic, un mecanism în acțiune) A face să înceteze brusc Si: a curma, a întrerupe, a stăvili. 2 (Pop; îe) Minte de se ~resc apele în loc Spune minciuni foarte mari. 3 vr A înceta. 4 vt A potoli foamea. 5 vr (Pex) A poposi. 6 vt (C. i. o ființă sau un vehicul în mers) A face să stea pe loc. 7 (Pfm; îe) A ~ (cuiva) calea A sta în calea cuiva. 8 (Îae) A împiedica pe cineva în drum. 9 vt A determina pe cineva, prin stăruințe, să rămână undeva. 10 vt A reține ceva cu forța Si: a sechestra. 11 vt A aresta. 12-13 vt A se așeza (temporar) Si: a se fixa, a se stabili. 14 vr A-și fixa atenția asupra unei probleme Si: a se concentra. 15 vr A insista. 16 vt A împiedica o acțiune. 17 vta (Înv) A interzice. 18 vr A se stăpâni de la ceva. 19 vi (Înv; ccd) A refuza. 20 vt (Înv; ccd) A reține pentru sine. 21 vt A pune deoparte ceva pentru a-l folosi. 22 vt A rezerva, pentru sine sau pentru alții. 23-24 vti (Înv) A porunci cu severitate. 25 vt (Îvr) A ajuta. 26 vt (Îvr) A ierta. 27 vt (Îvr) A elibera.

OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.

OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.

OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Învechit și regional) Faptul de a opri, oprire; opreliște, piedică, obstacol. Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232. ◊ Expr. A pune (sau a ține) la opreală = a închide, a ține închis, a băga la închisoare. Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318. Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP.

OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare sau o acțiune în desfășurare, a face să înceteze, a curma, a stăvili (pentru un timp limitat sau pentru totdeauna). Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136. Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137. ◊ (Urmat de determinări arătînd acțiunea care este curmată) Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104. ◊ (Urmat de determinări arătînd instrumentul acțiunii) Tu m-oprești, de-aș vrea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220. Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80. ♦ (Cu privire la o ființă) A face să stea pe loc, a întrerupe din mers, a face să înceteze acțiunea, activitatea începută, aflată în curs de desfășurare. Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57. Moșneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181. Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194. ◊ (Întărit prin «în drum», «în cale» sau urmat de determinări locale) Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281. Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526. Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19. Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362. (Refl. pas.) Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. ◊ (În personificări) Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din»), arătînd mișcarea sau acțiunea care se întrerupe) Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45. Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Intranz. (Numai despre obiecte) Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. V. 135. În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101. 2. Refl. A sta pe loc undeva; a poposi, a zăbovi. M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20. Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe murii mănăstirii. ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva, a determina să rămînă undeva. Aproape toată ziua era la Domițian. Uneori îl opreau la masă. BASSARABESCU, V. 10. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra, a aresta. Eu nu mă dau cu una, cu două... La ce să mă opriți? ALECSANDRI, T. I 98. 3. Tranz. (Cu privire la obiecte, valori) A reține (pentru sine), a-și însuși, a pune deoparte (pentru a se servi). Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55. Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145. I-ați trimis 2400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787. ♦ A rezerva, a reține (pentru sine sau pentru alții). Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219. Ți-am oprit, de-mîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32. 4. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A se concentra asupra unui punct sau a unei probleme care merită atenție; a insista. Ne pare rîu că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326. ♦ (Despre ochi, priviri) A se fixa. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu da voie să...; a interzice. Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119. Întunericul, mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90. Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122. ◊ (Eliptic) Intrarea oprită.Refl. (Despre persoane) A se stăpîni, a se înfrîna, a se abține (de la ceva). Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35. Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358. Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16. – Imper. sg. și: (regional) opreá (DELAVRANCEA, S. 263).

OPREÁLĂ ~éli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce oprește realizarea unei acțiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a întemnița. 3) Bucată de material (lemn, fier, piatră) care se pune sub roată, pentru a împiedica mișcarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele și la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva să-și piardă calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eală

A SE OPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și întrerupe mișcarea sau funcționarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se așeza temporar undeva. 3) A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti

A OPRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziții etc.) A pune sub interdicție; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti

oprì v. 1. a împiedeca din mers, din curs: a opri o pendulă, un râu; 2. a reține: i-a oprit leafa; 3. a nu lăsa: l’a oprit de a pleca; 4. a interzice: legea oprește aceasta; 5. a intercepta: a opri scrisorile; 6. a înceta de umblat, de vorbit sau de lucrat: oprește-te; 7. a sta locului, a zăbovi: s’a oprit trei zile în oraș. [Slav. OPRĬETI, a sprijini].

opreálă f., pl. elĭ (d. opresc). Acțiunea de a opri. Fam. Arest, popreală: l-a pus la opreală.

oprésc v. tr. (vsl. o-prĭeti, a opri, d. prĭeti-pron, a sprijini, de unde vine și po-prĭeti și o-pirati, a sprijini, za-prĭeti, a închide, za-porŭ, rătez, rus. za-pór, zăvor, ceh. o-pritĭ, a sprijini. V. po-presc, o-, pri- și ză-por). Împedec din mers, nu las să plece, să curgă, să circule: l-am oprit de a pleca, a opri un ceasprnic, un tren, un izvor. Interceptez: a opri niște scrisorĭ. Rețin: a opri cuĭva leafa, oprește asta pentru tine. Interzic, nu permit: l-am oprit de a pleca, legea oprește asta. V. refl. Încetez de a merge, de a lucra, de a vorbi: m’am oprit o zi la Cluj, oratoru s’a oprit din vorbă. – Vechĭ opreá, oprește-te, stăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opreálă (înv., pop.) (o-prea-) s. f., g.-d. art. oprélii; pl. opréli

oprí (a ~) (o-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 să opreáscă

arată toate definițiile

Intrare: Oprea
Oprea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Oprea
Intrare: opreală
  • silabație: o-prea-lă info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprea
  • opreala
plural
  • opreli
  • oprelile
genitiv-dativ singular
  • opreli
  • oprelii
plural
  • opreli
  • oprelilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprea
  • opreaua
plural
  • oprele
  • oprelele
genitiv-dativ singular
  • oprele
  • oprelei
plural
  • oprele
  • oprelelor
vocativ singular
plural
Intrare: opri
  • silabație: o-pri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • opri
  • oprire
  • oprit
  • opritu‑
  • oprind
  • oprindu‑
singular plural
  • oprește
  • opriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • opresc
(să)
  • opresc
  • opream
  • oprii
  • oprisem
a II-a (tu)
  • oprești
(să)
  • oprești
  • opreai
  • opriși
  • opriseși
a III-a (el, ea)
  • oprește
(să)
  • oprească
  • oprea
  • opri
  • oprise
plural I (noi)
  • oprim
(să)
  • oprim
  • opream
  • oprirăm
  • opriserăm
  • oprisem
a II-a (voi)
  • opriți
(să)
  • opriți
  • opreați
  • oprirăți
  • opriserăți
  • opriseți
a III-a (ei, ele)
  • opresc
(să)
  • oprească
  • opreau
  • opri
  • opriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opreală oprea învechit popular

  • 1. Faptul de a (se) opri.
    exemple
    • Gîndind la această groază, ca cînd n-aș fi avut opreală, Am zburat la malul mării. CONACHI, P. 232.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. expresie La deal cu opintele și la vale cu oprele = greu la deal, greu la vale.
        exemple
        • Pe unde trecea, Colbul că sărea, La deal tot cu opintele Și la vale cu oprele. MARIAN, S. 269.
          surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Două fete frumușele Mi-au furat mințile mele... Una are ochi de mură Care inimile fură, Alta două viorele Ce te scoate din oprele. POP.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. expresie A pune (sau a ține) la opreală = a ține închis, a băga la închisoare.
      surse: DLRLC sinonime: închide attach_file 2 exemple
      exemple
      • Iată-mă-s... pusă la opreală... de rîsul unui șui ca Ivan, nenorocita de mine! CREANGĂ, P. 318.
        surse: DLRLC
      • Ademenise cu vorba soarele și luna și, căpuindu-i la strîmtoare, îi ținea de multă vreme la opreală. ȘEZ. IX 122.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Opri + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98

opri

  • 1. tranzitiv A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curma stăvili întrerupe attach_file 15 exemple
    exemple
    • Inima îl îndemna [să intre în horă], dar frica de plutonier îi oprea avîntul. REBREANU, R. I 136.
      surse: DLRLC
    • Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. EMINESCU, O. IV 137.
      surse: DLRLC
    • Cînele... a apucat de straie pe stăpînul său cu atîta putere, încît l-a oprit de a mai luneca. DRĂGHICI, R. 104.
      surse: DLRLC
    • Tu m-oprești, de-aș vrea să fug, Cu-o singură privire. COȘBUC, P. II 220.
      surse: DLRLC
    • Ea-l oprește-n loc cu ochii. EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • Magda își opri calul și ridică o mînă. SADOVEANU, O. VII 57.
      surse: DLRLC
    • Moșneagul opri caii la pas. C. PETRESCU, S. 181.
      surse: DLRLC
    • Tot îi venea să oprească pe Luca. REBREANU, R. I 194.
      surse: DLRLC
    • Am fost oprit pe bulevard de un domn și o doamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 184.
      surse: DLRLC
    • Amabilitatea cu care m-ați oprit în drum ca să mă aduceți aici în gazdă. ALECSANDRI, T. I 281.
      surse: DLRLC
    • Nu mai cunoaștem drumul; ne-am oprit. SADOVEANU, O. VI 526.
      surse: DLRLC
    • Iepurașul se opri o clipă să se odihnească. GÎRLEANU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Caii noștri apucă prin rîu și se opresc în mijlocul lui, ca să se adape. ALECSANDRI, O. P. 362.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Trecătorii se răsuceau în călcîiul șoșonilor întorcînd spatele vîntului... făcînd semne automobilelor să oprească. C. PETRESCU, C. V. 135.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv În ogradă intrase și oprise un car cu doi bouleni jigăriți. REBREANU, R. I 101.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Nu știu cum să fac să se oprească focurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 401.
        surse: DLRLC
      • personificat Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113.
        surse: DLRLC
      • Se uită la boi cum se opriseră amîndoi din rumegat și-l priveau neliniștiți. MIRONESCU, S. A. 45.
        surse: DLRLC
      • Aude baba ceva și se oprește din povestit. CARAGIALE, O. III 54.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Forma de imperativ se folosește cu valoare de interjecție.
      exemple
      • Oprește!
  • 2. intranzitiv reflexiv A sta pe loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • M-am oprit în dreptul lui, fără puterea de a-mi continua drumul. VORNIC, P. 20.
      surse: DLRLC
    • Dar unde te oprești acum în mijlocul pustiului și... sub torentele vijelioase ale ploii? GALACTION, O. I 80.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Aprinse și își opri cutia de chibrituri. C. PETRESCU, V. 55.
      surse: DLRLC
    • Mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pîni întregi. CREANGĂ, A. 145.
      surse: DLRLC
    • I-ați trimis 2400 fr., însă 200 fr. i-a oprit el pentru cheltuieli. GHICA, A. 787.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rezerva attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mai aveți locuri pentru Timișoara? Perfect. Fii, te rog, drăguț și oprește... trei locuri. BARANGA, I. 219.
        surse: DLRLC
      • Ți-am oprit demîncare. C. PETRESCU, Î. II 175.
        surse: DLRLC
      • Mesele și băncile erau oprite înadins pentru dînșii, ca să poată petrece mai în tihnă. REBREANU, I. 32.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: așeza fixa stabili
    • 4.1. A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insista attach_file un exemplu
      exemple
      • Ne pare rău că marginile articolului ne silesc a ne opri foarte puțin asupra acestei opere artistice. GHEREA, ST. CR. II 326.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: interzice împiedica attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mai grav este că tu începi să-mi sapi autoritatea în fața lumii și că oprești pe oameni să execute poruncile mele. REBREANU, R. I 119.
      surse: DLRLC
    • Întunericul mă oprea să văd fața Adelei. IBRĂILEANU, A. 90.
      surse: DLRLC
    • Băiete, i-a răspuns mama, nu vreau să te opresc de la ce ai pus de gînd. CARAGIALE, P. 122.
      surse: DLRLC
    • eliptic Intrarea oprită.
      surse: DLRLC
    • 5.1. reflexiv A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Îi venea flăcăului, de drag, să o soarbă într-o lingură de apă, dară se opri și nu făcu nici o mișcare. ISPIRESCU, L. 35.
        surse: DLRLC
      • Mă iertați, dar, zău! nu mă pot opri de rîs. ALECSANDRI, T. I 358.
        surse: DLRLC
      • Orice damă l-ar fi văzut în ceasul acela nu s-ar fi putut opri de a se coti cu vecina sa. NEGRUZZI, S. I 16.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Imperativ singular și: oprea.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: