2 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
olariu sm vz olar
OLAR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLAR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
olar [At: PSALT. 3 / V: (înv) ~iu, (reg) ul~ sm / Pl: (1-5) ~i, (6) ~e / E: oală + -ar] 1-2 sm Persoană care (fabrică sau) vinde oale de pământ. 3 sm (Îs) Neam de ~ Persoană care minte cu ușurință. 4 sm (Pop; îe) A râde râsul ~ului A râde forțat. 5 a Leneș. 6 sn (Reg) Dulap în care se țin oale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLAR, olari, s. m. 1. Meșter care face (și vinde) oale sau alte obiecte din lut ars. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLAR1 ~e n. reg. Par cu crăcane pe care se usucă oalele. /oală + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLAR2 ~i m. 1) Meșter care face oale și alte obiecte din argilă arsă. 2) înv. Negustor de obiecte de acest fel. /oală + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olár m. (d. oală saŭ lat. ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
olar s. m., pl. olari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
olar s. m., pl. olari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
olar s. m., pl. olari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OLARIU, Iosif (numele de botez Iuliu) (1859-1920, n. Maidan, azi Brădișoru de Jos, jud. Caraș-Severin), teolog român. Prof. la Facultatea de Teologie din Cernăuți; prof. și director (1885-1920) al Institutului Teologic-Pedagogic din Caransebeș. Preot, apoi protosinghel. Primul mare exeget român ortodox care a comentat „Vechiul Testament” („Introducere în Sfintele cărți ale Vechiului și Noului Testament”, „Evanghelia după Ioan. Introducere și comentarii”). Autor de manuale pentru învățământul teologic.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
olar, olarisubstantiv masculin
- 1. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. DLRLC
-
- 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stână, după ce s-au spălat. DLRLCsinonime: prepeleac
etimologie:
- Oală + sufix -ar. DEX '98 DEX '09