3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

olar [At: PSALT. 3 / V: (înv) ~iu, (reg) ul~ sm / Pl: (1-5) ~i, (6) ~e / E: oală + -ar] 1-2 sm Persoană care (fabrică sau) vinde oale de pământ. 3 sm (Îs) Neam de ~ Persoană care minte cu ușurință. 4 sm (Pop; îe) A râde râsul ~ului A râde forțat. 5 a Leneș. 6 sn (Reg) Dulap în care se țin oale.

olări [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pzi: ~resc / E: oală] 1 vt A rotunji puțin la capete buștenii tăiați, pentru a-i transporta mai ușor. 2 vr (Trs; d. butucii roților de car) A se lărgi.

OLÁR, olari, s. m. 1. Meșter care face (și vinde) oale sau alte obiecte din lut ars. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac.

OLÁR1 ~e n. reg. Par cu crăcane pe care se usucă oalele. /oală + suf. ~ar

OLÁR2 ~i m. 1) Meșter care face oale și alte obiecte din argilă arsă. 2) înv. Negustor de obiecte de acest fel. /oală + suf. ~ar

olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].

olár m. (d. oală saŭ lat. ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OLĂRÍ vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLARI, com. în jud. Arad, situată în câmpia Aradului, pe canalul Morilor și pe stg. Crișului Alb; 1.976 loc. (2003).

Intrare: Olari
Olari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: olar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olar
  • olarul
  • olaru‑
plural
  • olari
  • olarii
genitiv-dativ singular
  • olar
  • olarului
plural
  • olari
  • olarilor
vocativ singular
  • olarule
  • olare
plural
  • olarilor
Intrare: olări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olări
  • olărire
  • olărit
  • olăritu‑
  • olărind
  • olărindu‑
singular plural
  • olărește
  • olăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăresc
(să)
  • olăresc
  • olăream
  • olării
  • olărisem
a II-a (tu)
  • olărești
(să)
  • olărești
  • olăreai
  • olăriși
  • olăriseși
a III-a (el, ea)
  • olărește
(să)
  • olărească
  • olărea
  • olări
  • olărise
plural I (noi)
  • olărim
(să)
  • olărim
  • olăream
  • olărirăm
  • olăriserăm
  • olărisem
a II-a (voi)
  • olăriți
(să)
  • olăriți
  • olăreați
  • olărirăți
  • olăriserăți
  • olăriseți
a III-a (ei, ele)
  • olăresc
(să)
  • olărească
  • olăreau
  • olări
  • olăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

olar

  • 1. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43.
      surse: DLRLC
  • 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stână, după ce s-au spălat.
    surse: DLRLC sinonime: prepeleac

etimologie:

  • Oală + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09