opțiuni
  • info

3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLAR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

OLAR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. – Oală + suf. -ar.

olar [At: PSALT. 3 / V: (înv) ~iu, (reg) ul~ sm / Pl: (1-5) ~i, (6) ~e / E: oală + -ar] 1-2 sm Persoană care (fabrică sau) vinde oale de pământ. 3 sm (Îs) Neam de ~ Persoană care minte cu ușurință. 4 sm (Pop; îe) A râde râsul ~ului A râde forțat. 5 a Leneș. 6 sn (Reg) Dulap în care se țin oale.

olariu sm vz olar

olări [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pzi: ~resc / E: oală] 1 vt A rotunji puțin la capete buștenii tăiați, pentru a-i transporta mai ușor. 2 vr (Trs; d. butucii roților de car) A se lărgi.

OLAR, olari, s. m. 1. Meșter care face (și vinde) oale sau alte obiecte din lut ars. Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stînă, după ce s-au spălat; prepeleac.

OLAR1 ~e n. reg. Par cu crăcane pe care se usucă oalele. /oală + suf. ~ar

OLAR2 ~i m. 1) Meșter care face oale și alte obiecte din argilă arsă. 2) înv. Negustor de obiecte de acest fel. /oală + suf. ~ar

olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].

olár m. (d. oală saŭ lat. ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

olar s. m., pl. olari

olar s. m., pl. olari

olar s. m., pl. olari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLARI, com. în jud. Arad, situată în câmpia Aradului, pe canalul Morilor și pe stg. Crișului Alb; 1.976 loc. (2003).

Intrare: Olari
Olari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: olar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olar
  • olarul
  • olaru‑
plural
  • olari
  • olarii
genitiv-dativ singular
  • olar
  • olarului
plural
  • olari
  • olarilor
vocativ singular
  • olarule
  • olare
plural
  • olarilor
olariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: olări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • olări
  • olărire
  • olărit
  • olăritu‑
  • olărind
  • olărindu‑
 singular plural
  • olărește
  • olăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • olăresc
 (să)
  • olăresc
  • olăream
  • olării
  • olărisem
a II-a (tu)
  • olărești
 (să)
  • olărești
  • olăreai
  • olăriși
  • olăriseși
a III-a (el, ea)
  • olărește
 (să)
  • olărească
  • olărea
  • olări
  • olărise
plural I (noi)
  • olărim
 (să)
  • olărim
  • olăream
  • olărirăm
  • olăriserăm
  • olărisem
a II-a (voi)
  • olăriți
 (să)
  • olăriți
  • olăreați
  • olărirăți
  • olăriserăți
  • olăriseți
a III-a (ei, ele)
  • olăresc
 (să)
  • olărească
  • olăreau
  • olăriră
  • olăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

olar, olarisubstantiv masculin

  • 1. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toamna coboară olarii la șes cu căruțe cu oale. STANCU, D. 43. DLRLC
  • 2. Par cu crăci, în care se agață vasele de la stână, după ce s-au spălat. DLRLC
    sinonime: prepeleac
etimologie:
  • Oală + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.