2 intrări

16 definiții

ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din fr. odomètre.

ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru.

odométru (-me-tru) s. n., art. odométrul; pl. odométre

ODOMÉTRU s. v. podometru.

ODOMÉTRU s.n. v. hodometru.

ODOMÉTRU s. n. aparat folosit în odometrie; podometru (1). (< fr. odomètre)

*odométru n., pl. e (vgr. odómetron, d. odós, drum, și métron, măsură. V. sinod). Aparat de măsurat distanța străbătută, de un om saŭ de o trăsură. – Se zice și podometru.

hodometru sm [At: DEX / Pl: ~ri / E: fr hodomètre] Aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs.

HODOMÉTRU, hodometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs. – Din fr. hodomètre.

HODOMÉTRU, hodometre,[1] s. n.[2] Aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs. – Din fr. hodomètre. corectată

  1. Am corectat forma de pl. (în DEX apare HODOMÉTRU, hodometri,), în concordanță cu toate obiectele din această categorie. — gall
  2. Am corectat genul (în DEX apare s. m.), în concordanță cu toate obiectele din această categorie. — gall

HODOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea unui drum parcurs; podometru. [Var. odometru s.n. / < fr. hodomètre].

HODOMÉTRU ~e n. Aparat folosit la măsurarea distanței parcurse pe jos; podometru. /<fr. hodometre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

odométru s. n. (sil. -tru), art. odométrul; pl. odométre

ODOMETRU s. pedometru, podometru.

hodométru s. n., pl. hodométre

HODO- (ODO-) „drum, circuit”. ◊ gr. hodos „cale, drum” > fr. odo- și hodo-, it. odo-, germ. hodo-, engl. id. > rom. hodo- și odo-.~graf (odograf) (v. -graf), s. n., 1. Curbă plană sau în spațiu, loc geometric al extremității vectorilor, care reprezintă valorile unei funcții vectoriale. 2. s. n., Traseu al unui drum. 3. s. n., Aparat pentru studiul cutremurelor; ~grafie (odografie) (v. -grafie), s. f., descriere a drumurilor dintr-o anumită regiune; ~metrie (odometrie) (v. -metrie1), s. f., arta măsurării distanțelor parcurse pe jos; ~metru (odometru) (v. -metru1), s. n., aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs.

Intrare: odometru
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odometru
  • odometrul
  • odometru‑
plural
  • odometre
  • odometrele
genitiv-dativ singular
  • odometru
  • odometrului
plural
  • odometre
  • odometrelor
vocativ singular
plural
Intrare: hodometru
hodometru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodometru
  • hodometrul
  • hodometru‑
plural
  • hodometre
  • hodometrele
genitiv-dativ singular
  • hodometru
  • hodometrului
plural
  • hodometre
  • hodometrelor
vocativ singular
plural
  • silabație: -me-tru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odometru
  • odometrul
  • odometru‑
plural
  • odometre
  • odometrele
genitiv-dativ singular
  • odometru
  • odometrului
plural
  • odometre
  • odometrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hodometru odometru

  • 1. Aparat care servește la măsurarea unui drum parcurs.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: podometru

etimologie:

odometru

etimologie: