2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).

OCÚRGE, pers. 3 ocúrge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).

ocurge vi [At: HAȘDEU, I. C. I, 50 / V: (îrg) ~re / S și: occu~ / Pzi: 3: ocurge / E: lat occurrere] (Ltî) A se întâmpla.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge; part. ocúrs

ocúrge vb., ind. prez. 3 sg. ocúrge

Intrare: ocurge
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ocurge
  • ocurgere
  • ocurs
  • ocursu‑
  • ocurgând
  • ocurgându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ocurge
(să)
  • ocurgă
  • ocurgea
  • ocurse
  • ocursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ocurg
(să)
  • ocurgă
  • ocurgeau
  • ocurseră
  • ocurseseră
ocure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocurs
ocurs participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocurs
  • ocursul
  • ocursu‑
  • ocursă
  • ocursa
plural
  • ocurși
  • ocurșii
  • ocurse
  • ocursele
genitiv-dativ singular
  • ocurs
  • ocursului
  • ocurse
  • ocursei
plural
  • ocurși
  • ocurșilor
  • ocurse
  • ocurselor
vocativ singular
plural
ocurgere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocurgere
  • ocurgerea
plural
  • ocurgeri
  • ocurgerile
genitiv-dativ singular
  • ocurgeri
  • ocurgerii
plural
  • ocurgeri
  • ocurgerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)