2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCURENT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
ocurent, ~ă a [At: ALEXI, W. / Pl: ~nți, ~e / E: fr occurent] 1 (Liv) Care se întâmplă. 2 (D. unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ocurență sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: fr occurence] 1 (Liv) Împrejurare. 2 Prezență a unei unități lingvistice într-un text.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCURENT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCURENȚĂ, ocurențe, s. f. (Franțuzism rar) Împrejurare, întîmplare, circumstanță, conjunctură, concurs de împrejurări.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OCURENT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întîmplă la un moment dat. ♦ (Despre unități lingvistice) Care se întîlnește într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCURENȚĂ s.f. Întîlnire, apariție, circumstanță întîmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvînt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcămînt. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întîmpină].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCURENT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unități lingvistice) care se întâlnește într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCURENȚĂ s. f. 1. apariție, circumstanță întâmplătoare. 2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text. 3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. (< fr., /2/ engl. occurrence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCURENT ~tă (~ți, ~te) 1) înv. Care are loc la un moment dat. 2) (despre unități de limbă) Care se întâlnește într-un text. /<fr. occurrent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OCURENȚĂ ~e f. lingv. Prezență a unei unități de limbă într-un text (sub diferite forme). /<fr. occurrence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ocurénță f., pl. e (fr. occurrence, d. occurent, lat. occúrrens, -éntis, care-țĭ ĭese înainte. V. concurență). Conjunctură, concurs de împrejurărĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocurent adj. m., pl. ocurenți; f. ocurentă, pl. ocurente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocurență s. f., g.-d. art. ocurenței; pl. ocurențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ocurent adj. m., pl. ocurenți; f. ocurentă, pl. ocurente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocurență s. f., g.-d. art. ocurenței; pl. ocurențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocurent adj. m. curent
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ocurență s. f., g.-d. art. ocurenței; pl. ocurențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OCURENȚĂ s. (LINGV.) frecvență. (~ unui cuvânt într-un text.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OCURENȚĂ s. f. (< fr. occurrence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină): apariția unei anumite forme flexionare a unui cuvânt dintr-un fragment în nenumărate alte contexte.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocurent, ocurentăadjectiv
- 1. Care se întâmplă, care survine. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- occurrent DEX '09 DEX '98 DN
ocurență, ocurențesubstantiv feminin
- 1. Concurs de împrejurări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: circumstanță conjunctură împrejurare întâmplare
- 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: frecvență
- 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- occurrence DEX '09 DEX '98 DN