2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemeri vb. IV] – Din bg. nameria.

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ♦ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. ♦ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemeri vb. IV] – Din bg. nameria.

nimeri1 [At: COD. VOR. 58/9 / V: nem~, (îrg) num~ / Pzi: ~resc, (reg) nimer; nimăr, 3 (reg) nimere, nimăre / E: bg намеря] 1 vt A găsi pe cineva sau ceva din întâmplare. 2 vi A da peste... 3 vt A găsi alegând din mai multe posibilități ceea ce corespunde, într-o împrejurare dată, adevărului sau necesității. 4 vt (Fșa) A ghici. 5-6 vi (Îe) A ~ bine (sau ~ rău) A raționa corect (sau incorect). 7-8 (Îae sau, fam, a o ~ ori a o ~ bine sau rău) A proceda (așa cum trebuie sau) cum nu trebuie. 9 vt (Fam; îe) A o ~ (bine) A spune lucrurilor pe nume. 10 vt (Fam; îae) A ghici. 11 vt (Îe) A (o) ~ ca Irimia (sau ca Ivan, ca Stan) cu oiștea-n gard, sau a (o) ~ ca țiganul la împărat, a (o) ~ ca nuca-n perete A proceda exact cum nu trebuie. 12 vt (Îae) A-și face o socoteală greșită, nepotrivită. 13 vt (Îe) A (o) ~ (ca țiganul) miercurea (sau vinerea) la stână A ajunge undeva într-un moment nepotrivit. 14 vr A fi de față întâmplător Si: (nob) a se năpădi (17). 15 vr A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel Si: a se potrivi, (pop) a se brodi. 16 vrr (Pop) A se potrivi unul cu altul. 17 vru A se întâmpla. 18 vi A sosi undeva sau de undeva pe neașteptate, din întâmplare. 19 vi A izbuti să ajungă la locul dorit. 20 vi A reuși să găsească ținta căutată. 21-22 vtr (Fșa) (A atinge pe cineva sau) a se lovi țintind cu o armă, cu un obiect aruncat, cu un proiectil Si: (pop) a (se) păli. 23 vt (Spc) A lovi în țintă. 24 vt (Pop; îe) Cine nu chitește, nu nimerește Cine nu se gândește bine când face ceva, nu nimerește. 25 vi A izbuti să atingă scopul urmărit Si: a reuși. 26 (Spc) vi A reuși în munca întreprinsă.

NIMERI, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge, a lovi (unde trebuie) cu un obiect aruncat sau cu proiectilul unei arme. Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245. Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24. ◊ Absol. Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. 2. Intranz. A ajunge, a sosi undeva, uneori din întîmplare, a ajunge la... Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268. Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90. Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104. 3. Tranz. A afla, a găsi, a descoperi pe cineva sau ceva (printr-o întîmplare). Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU, I. 104. Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. V. 66. A nimerit orbul Brăila v. orb.Intranz. A da de... Între-acestea nimeresc peste o urmă de bou, plină cu apă limpede. RETEGANUL, P. I 45. 4. Intranz. (Deseori urmat de determinări calitative) A găsi o cale, o soluție pentru o anumită situație sau împrejurare; a o potrivi. Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. ◊ Tranz. Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259. (Expr.) A o nimeri ca Ieremia cu oiștea-n gard v. gard. ♦ A ghici. Poate mărgăritar!Chiar ai nimerit. DRĂGHICI, R. 98. (Tranz.; atestat în forma nemeri) N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43. 5. Refl. unipers. A se întîmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel sau într-un anumit loc. De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în port. BART, S. M. 96. 6. Refl. A se găsi, a se afla (din întîmplare) undeva. Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. ♦ A fi (din întîmplare) la îndemînă, a cădea sub mînă. [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231. 7. Refl. (Popular) A se potrivi, a se asemăna cu cineva. (Atestat în forma nemeri) Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25. – Variante: nemeri, înnemeri vb. IV.

A NIMERI ~esc 1. tranz. 1) A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat. * A-l ~ pe cineva a-i face cuiva pe plac; a satisface hatârul cuiva. A o ~ bine a) a (nu) da greș; b) a spune ceva potrivit. 2) A găsi pe baza unor informații prealabile. ~ drumul. 2. in-tranz. A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a se trezi; a se pomeni; a cădea; a pica. ~ în încurcătură. ◊ ~ tocmai bine (sau la țanc) a veni la momentul potrivit. /<bulg. nameria

A SE NIMERI mă ~esc intranz. 1) A se întâmpla să fie într-un anumit fel. ◊ Ce se ~ește indiferent ce; orice. Cu ce se ~ește cu orișice. 2) A se afla din întâmplare (undeva); a se întâmpla. 3) pop. A avea trăsături comune; a fi pe potrivă (unul cu altul); a se potrivi. /<bulg. nameria

NEMERI vb. IV v. nimeri.

nemerì v. 1. a ajunge la timp: a nemerit în oraș pe înserate; 2. a afla, a găsi: ai nemerit casa; 3. a atinge ținta: a nemeri cu pușca; 4. fig. a ghici: n’ai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nemerește; 6. a se întâmpla: se nemerise tata în casă. [Slovean NAMERITI SE, a ajunge, a întâlni].

nemerésc v. tr. (vsl. na-mĭeriti, a măsura, d. mĭera, măsură; sîrb. nameriti se na, a întîlni, a nemeri; bg. namiram, găsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit c’o peatră în picĭor, cu pușca. Găsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-aĭ nemerit (saŭ intr. aĭ nemerit) bine cînd ĭ-aĭ zis „hoț”. V. intr. Ajung din întîmplare: am nemerit acasă, an nemerit la el. V. refl. Mă potrivesc: nu se nemerește ce zicĭ tu cu ce zice el. Mă întîmplu, mă brobodesc: se nemerise să fie și el acolo (V. zgodesc). – În vest și îne- saŭ înne-, în est și nim-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nimeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimeresc, 3 sg. nimerește, imperf. 1 nimeream; conj. prez. 1 sg. să nimeresc, 3 să nimerească

nimeri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimeresc, imperf. 3 sg. nimerea; conj. prez. 3 nimerească

nimeri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimeresc, imperf. 3 sg. nimerea; conj. prez. 3 sg. și pl. nimerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NIMERI vb. 1. v. lovi. 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în țintă.) 3. v. potrivi. 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. și fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai ~t-o atât de bine?) 7. a se întâmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu și cu acolo.) 8. a apuca, a se întâmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce a ~.) 9. v. cădea.

NIMERI vb. 1. a ajunge, a atinge, a izbi, a lovi, o ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul a ~ iepurele.) 2. a ochi, (pop.) a păli, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (A ~ drept în țintă.) 3. a (se) potrivi, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a o potrivi, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 5. a da. (Am ~ un om de treabă.) 6. (pop. și fam.) a o bobi, a o brodi, a o dibăci. (Cum de ai ~t-o atît de bine?) 7. a se întîmpla, a se potrivi, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fiu și eu acolo.) 8. a apuca, a se întîmpla, (Munt.) a răgădui. (Îl lovea cu ce ~.) 9. a cădea, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea s-a ~ într-o sîmbătă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nemeri (nemeresc, nemerit), vb.1. A lovi la țintă, a ținti. – 2. A lovi unde trebuie. – 3. A afla, a întîlni. – 4. A veni din întîmplare. – 5. (Refl.) A se petrece, a avea loc. – 6. (Refl.) A coincide, a concorda, a cădea de acord. – Var. nimeri, înimeri. Sl. namĕriti „a măsura” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 193), cf. bg. namiram „a afla”, sb. namjeriti „a nimeri”, sl. namĕrjenije „alb”. – Der. nemerit, adj. (țintit); nemereală, s. f. (întîmplare); nemernic, adj. (înv., străin; vagabond, mizerabil), din nemeri (4) cu suf. -nic, sau din sb. nemenik „persoană sosită din întîmplare”; nemernici, vb. (a hoinări, a trîndăvi, a cerși); nemernicie, s. f. (înv., condiție de străin; hoinăreală, trîndăveală). Pentru semantismul lui nemernic, cf. Șeineanu, Semasiol., 204.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NIMERI vb. 1. Nimereală ard., 1726 (Paș). 2. Nimirești s. Nimereanu, E. act.

Nimeresc orbii Suceava – Pe vremuri, la biserica Sf. Ioan din Suceava, unde se află moaștele sfîntului Ioan cel Nou, se făceau dese pelerinaje, întrucît dăinuia credința că aceste moaște vindecă orbii. Unii veneau singuri, pe jos, întrebînd din om în om. Expresia constituie deci un îndemn la străduință: dacă nimeresc orbii Suceava, atunci orice țintă, oricît de grea, poate fi atinsă. Se mai folosește și varianta: a nimerit orbul Brăila, adresată celor „ce nimeresc după multă chibzuire” (cum afirmă Iordache Golescu), sau „celor pe care îi conduce mai mult norocul” (cum susține Iuliu Zanne). Ion Creangă, în Amintiri din copilărie, spune: „Nimeresc orbii Suceava și eu era să nu vă nimeresc?”

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: Nimeri
Nimeri nume propriu
nume propriu (I3)
  • Nimeri
Intrare: nimeri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nimeri
  • nimerire
  • nimerit
  • nimeritu‑
  • nimerind
  • nimerindu‑
singular plural
  • nimerește
  • nimeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nimeresc
(să)
  • nimeresc
  • nimeream
  • nimerii
  • nimerisem
a II-a (tu)
  • nimerești
(să)
  • nimerești
  • nimereai
  • nimeriși
  • nimeriseși
a III-a (el, ea)
  • nimerește
(să)
  • nimerească
  • nimerea
  • nimeri
  • nimerise
plural I (noi)
  • nimerim
(să)
  • nimerim
  • nimeream
  • nimerirăm
  • nimeriserăm
  • nimerisem
a II-a (voi)
  • nimeriți
(să)
  • nimeriți
  • nimereați
  • nimerirăți
  • nimeriserăți
  • nimeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nimeresc
(să)
  • nimerească
  • nimereau
  • nimeri
  • nimeriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemerire
  • ‑nnemerire
  • înnemerit
  • ‑nnemerit
  • înnemeritu‑
  • ‑nnemeritu‑
  • înnemerind
  • ‑nnemerind
  • înnemerindu‑
  • ‑nnemerindu‑
singular plural
  • înnemerește
  • ‑nnemerește
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
(să)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
  • înnemeream
  • ‑nnemeream
  • înnemerii
  • ‑nnemerii
  • înnemerisem
  • ‑nnemerisem
a II-a (tu)
  • înnemerești
  • ‑nnemerești
(să)
  • înnemerești
  • ‑nnemerești
  • înnemereai
  • ‑nnemereai
  • înnemeriși
  • ‑nnemeriși
  • înnemeriseși
  • ‑nnemeriseși
a III-a (el, ea)
  • înnemerește
  • ‑nnemerește
(să)
  • înnemerească
  • ‑nnemerească
  • înnemerea
  • ‑nnemerea
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemerise
  • ‑nnemerise
plural I (noi)
  • înnemerim
  • ‑nnemerim
(să)
  • înnemerim
  • ‑nnemerim
  • înnemeream
  • ‑nnemeream
  • înnemerirăm
  • ‑nnemerirăm
  • înnemeriserăm
  • ‑nnemeriserăm
  • înnemerisem
  • ‑nnemerisem
a II-a (voi)
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
(să)
  • înnemeriți
  • ‑nnemeriți
  • înnemereați
  • ‑nnemereați
  • înnemerirăți
  • ‑nnemerirăți
  • înnemeriserăți
  • ‑nnemeriserăți
  • înnemeriseți
  • ‑nnemeriseți
a III-a (ei, ele)
  • înnemeresc
  • ‑nnemeresc
(să)
  • înnemerească
  • ‑nnemerească
  • înnemereau
  • ‑nnemereau
  • înnemeri
  • ‑nnemeri
  • înnemeriseră
  • ‑nnemeriseră
numeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mimeri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemeri
  • nemerire
  • nemerit
  • nemeritu‑
  • nemerind
  • nemerindu‑
singular plural
  • nemerește
  • nemeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemeresc
(să)
  • nemeresc
  • nemeream
  • nemerii
  • nemerisem
a II-a (tu)
  • nemerești
(să)
  • nemerești
  • nemereai
  • nemeriși
  • nemeriseși
a III-a (el, ea)
  • nemerește
(să)
  • nemerească
  • nemerea
  • nemeri
  • nemerise
plural I (noi)
  • nemerim
(să)
  • nemerim
  • nemeream
  • nemerirăm
  • nemeriserăm
  • nemerisem
a II-a (voi)
  • nemeriți
(să)
  • nemeriți
  • nemereați
  • nemerirăți
  • nemeriserăți
  • nemeriseți
a III-a (ei, ele)
  • nemeresc
(să)
  • nemerească
  • nemereau
  • nemeri
  • nemeriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nimeri, nimerescverb

  • 1. tranzitiv A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se întîmpla să nu nimerească paserile cu săgeata. CREANGĂ, P. 245. DLRLC
    • format_quote Paloșul mi-l învîrtea, În Mogoș îl azvîrlea, Dar nici că mi-l nimerea. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
    • format_quote A slobozit un pistol asupră-mi, dar nu m-a nimerit. NEGRUZZI, S. I 24. DLRLC
    • 1.1. A lovi în țintă. DEX '09 DEX '98
      • format_quote (și) absolut Cu o rugină de pușcă... nimerea mai bine decît altul cu o carabină ghintuită. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
  • 2. intranzitiv A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, într-un moment anume etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sosiră în București dimineața și nimeriră tocmai bine spre amiazi în strada Argintari. REBREANU, R. I 268. DLRLC
    • format_quote Se vede că tot mai ai oleacă de noroc, de-ai nimerit tocmai la mine. CREANGĂ, P. 90. DLRLC
    • format_quote Lîng-a Docolinei vad, Nimerit-au, poposit-au... Zece care mocănești. ALECSANDRI, P. II 104. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se afla prezent undeva (din întâmplare). DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Niciodată n-a nimerit-o acasă singură. REBREANU, I. 104. DLRLC
    • format_quote Nu știa ce să facă, ca s-o poată găsi și nimeri. ȘEZ. V. 66. DLRLC
    • 3.1. intranzitiv A da de... DLRLC
      • format_quote Între-acestea nimeresc peste o urmă de bou, plină cu apă limpede. RETEGANUL, P. I 45. DLRLC
  • 4. intranzitiv A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acordîndu-mi mie o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Nu știa cum s-o nimerească mai bine. ISPIRESCU, L. 259. DLRLC
    • 4.1. Ghici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ghici
      • format_quote Poate mărgăritar! – Chiar ai nimerit. DRĂGHICI, R. 98. DLRLC
      • format_quote tranzitiv N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
  • 5. reflexiv A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi dau drumul jos, prăbușit, și mă nimeresc cu capul în dreptul unui bolovan. CAMIL PETRESCU, U. N. 279. DLRLC
    • 5.1. prin generalizare unipersonal A se întâmpla (incidental). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De data asta se nimerise ca sărbătorile creștinești să le facem și noi după lege, pe loc, în port. BART, S. M. 96. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. DEX '09 DEX '98
    • 5.2. A fi (din întâmplare) la îndemână, a cădea sub mână. DLRLC
      • format_quote [Țăranii] spărgeau și sfărîmau ce se nemerea. REBREANU, R. II 231. DLRLC
  • 6. reflexiv popular A se potrivi, a se asemăna cu cineva. DLRLC
    • format_quote Ai, mîndro, să ne iubim, C-amîndoi ne nemerim. BIBICESCU, P. P. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.