NICULESCU, Gheorghe (1923-1995, n. Craiova), medic militar român. General-locotenent. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Inventator a numeroase aparaturi de chirurgie traumatologică și ortopedică. A introdus tehnici chirurgicale noi în tratamentul luxațiilor; pentru prima dată în România, a introdus tratamentul cu laser de slabă putere, bisturiul cu laser de 100 W și artroscopia în scop explorator și terapeutic. Lucrări: „Chirurgia în campanie”, „Probleme de medicină militară”, „Traumatismele membrelor – atlas schematic de tehnici operatorii”, „Transplanturi de grefe osoase și cartilaginoase”.

NICULESCU 1. Alexandru N. (n. 1928, Craiova), lingvist român. Prof. univ. la București, Viena, Padova, Paris. Studii în domeniul lingvisticii românești, al italienisticii și romanisticii („Individualitatea limbii române între limbile romanice”, „Strutture allocutive pronominali reverenziali in italiano”, „Structura morfologică a limbii române”, în colab.). 2. Florica Dumitrescu-N. (n. 1928, București), lingvistă română. Soția lui N. (1). Prof. univ. la București. Studii privind fonetica, lexicul și gramatica limbii române („Locuțiunile verbale în limba română”, „Introducere în fonetica istorică a limbii române”). Cercetări asupra textelor românești vechi („Testi rumeni antichi”, în colab.); lucrări enciclopedice („Dicționar de cuvinte noi”).

NICULESCU, Angelo (n. 1921, Craiova), antrenor român de fotbal. A debutat ca fotbalist la Unirea Tricolor (1937), fiind jucător activ până în 1949. Ca antrenor a reușit să califice echipa națională a României (după 32 de ani) la turneul final al Campionatului Mondial din Mexic (1970) și în sferturile de finală ale Campionatului European din R.F.G.^[1] (1972).

NICULESCU, Ioan (Iancu) (1863-1917, n. București), actor român. Continuator al lui Millo în rolurile de travesti, a rămas în istoria teatrului românesc ca un mare interpret al comediilor lui Caragiale și Molière. A jucat în premieră rolul lui Cațavencu din „O scrisoare pierdută”, creație apreciată de contemporani ca „monumentală”.

NICULESCU, Ion T. (1895-1957, n. Focșani), medic român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Contribuții la studiul substratului anatomic al bolii lui Parkinson; a descris un nucleu din mezencefal (nucleul lui Foix și Niculescu) și a inițiat procedee de colorare prin impregnare a nevrogliei. Tratate („Morfopatologia sistemului nervos”). Lucrarea „Anatomie cérébrale. Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sous-optique”, elaborată împreună cu francezul Ch. Foix, este considerată clasică în domeniul histologiei sistemului nervos.

NICULESCU 1. Margareta N. (n. 1923, București), regizoare română. Stabilită în Franța (1984). A condus Teatrul Țăndărică (1949-1984), Institutul mondial al Marionetei de la Charleville-Mézières, Franța (din 1984). Școala Superioară Națională de Arte ale Marionetei (1987-1998), Centrul Național Român UNIMA și Comisia UNIMA de formare profesională a păpușarilor. Spectacolele sale, numeroase inițiative (festivaluri, congrese, publicații ca revista „Puck”, înființări de companii și școli de teatru) au avut un rol deosebit la dezvoltarea teatrului de păpuși marionete în România și pe plan internațional. 2. Irina N. (n. 1950, București), regizoare română. Fiica Margaretei N. Stabilită în Franța (1984). Prof. la Școala Superioară Națională de Arte ale Marionetei de la Charleville-Mézières din Franța. A montat spectacole la Teatrul Țăndărică din București, în Belgia, Canada, Elveția, S.U.A. („Anotimpurile mânzului”, „Pasărea de foc”).

NICULESCU, Marin (n. 1923, București), ciclist român. Câștigător al Turneului României (1951), participant la această competiție în cinci ediții. La Jocurile Balcanice și ale Europei Centrale din 1948, de la Sofia, a câștigat cursa cu un avans de 17 minute și 6 secunde.

NICULESCU, Nifon (pe numele de botez Nicolae) (1858-1923, n. București), prelat român. Prof. de religie la București. Călugărit la Cernica sub numele de Nifon. Episcop al Dunării de Jos (1909-1922). Lucrări de muzică bisericească psaltică („Carte de muzică bisericească pe psaltichie și pe note liniare pentru trei voci”). Editor de cărți cu caracter didactic moralizator, printre care „Viețile sfinților” și „Catehismul ortodox”.

NICULESCU, Oscar (1860-1939, n. București), jurist român. M. de onoare al Acad. (1934), prof. la Școala Superioară de Război din București. Prim-președinte al Curții de Apel (din 1920), prim-președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (1927). Senator de drept.

NICULESCU, Ștefan (1927-2008, n. Moreni), compozitor și muzicolog român. Acad. (1996), prof. univ. la București. Inițial integrează gândirea serială într-o entitate de tip modal, ulterior se preocupă de studiul muzicilor arhaice europene și extra-europene. Rol esențial în impunerea eterofoniei ca sintaxă muzicală. Creație diversă: muzică simfonică („Eteromorfie”, „Formanți”, „Aforisme de Heraclit”, „Ison I și II”, „Sincronie I și II”, trei simfonii), muzică de cameră, vocal-simfonică, de scenă, de film, o operă pentru copii („Cartea cu Apolodor”). Lucrări de muzicologie („L’Hétérophonie”), studii despre creația lui G. Enescu („Aspecte ale folclorului în opera lui G. Enescu”), eseuri („Reflecții despre muzică”). Premiul „Herder” (1994).

NICULESCU-BASU, George (1882-1964, n. Brăila), bas român. S-a afirmat și pe scenele din străinătate (Milano, Parma). Dotat cu o voce caldă, puternică și cu un excelent simț al jocului scenic, a deținut roluri titulare în „Boris Godunov” de Musorgski, „Mefistofele” de A. Boito, „Cavalerul rozelor” de R. Strauss ș.a. Memorii („Amintirile unui cântăreț de operă”).

Nicul/a, -ae, -ea, -eni, -escu, -ești, -ina, -iță, -ițel, -ițele v. Nicolae V 1, 2.