TUTUN, (1) s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificată și cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă. 3. S. n. (Înv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tütün.

TUTUN ~uri n. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cultivată pentru frunzele ei mari alungite, care, fiind uscate și supuse unei tehnologii speciale, se fumează (mai rar se prizează sau se mestecă). ◊ ~ turcesc tutun cu tulpina puternic ramificată și cu flori dispuse în ciorchine. 2) Preparat din frunzele uscate ale acestei plante. ~ de pipă. /<turc. tütün, ngr. tutúm

* nicotiánă f., pl. e (fr. nicotiane). Nume care s’a dat întîĭa oară tutunuluĭ în Francia, de la Nicot, un diplomat care l’a adus din America pe la 1590.

tutun (plantă) s. m.

tutun (frunze, pachet) s. n., pl. tutunuri

TUTUN s. 1. (BOT.; Nicotiana tabacum) (rar) tabac. 2. (BOT.) tutun turcesc (Nicotiana rustica) = (reg.) bacon, baconiță, tabac. 3. (rar) tabac, (reg.) pacioc, (Maram.) duhan, (prin Mold.) tabacioc. (Un pachet de ~.)

TUTUN s. v. regina-nopții.

NICOTIANA L.. REGINA NOPȚII. fam Solanaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii și Auastraliei, pînă la 65 de specii erbacee, semilemnoase, arbuști, anuale sau vivace. Flori hermafrodite (caliciul tubular sau campanulat, 5-fidat, corolă tubuloasă sau campanulatăcu 5 lacinii plicate, stamine egale) nulată cu 5 lacinii plicate, albe, galbene, rar roșii, în raceme, foarte rar solitare, în axa frunzei sau panicule, se deschid deseori numai noaptea. Fruct, capsulă. Frunze mari, întregi, glandulos-pubescente.

Nicotiana alata Link et Otto. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (corolă cu la- cinii ondulate, în exterior verzui cu dungi violete, în interior albi, tubul cca 7 cm lungime, de 4-5 ori mai lung decît caliciul) pedunculate, pendente, parfumate, numeroase, în raceme, formînd o paniculă mare în vîrful tulpinii. Frunze alterne, sesile, cele inferioare înguste la bază, oblong-lanceolate sau oblong-ovate, lung-acuminate sau cu vîrf bont, puțin ondulate pe margini. Tulpină (pînă la 1,50 m) ramificată de la bază.

Nicotiana sylvestris Spegazz et Comes. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (corolă cu 5 diviziuni egale și plicate) odorante, albe, pendente, circa 6,5 cm lungime, dispuse iii raceme paniculate. Frunze alterne, lat-ovate, eliptice, întregi, lung-decurente, de un verde-închis. Plantă vivace, cultivată la noi ca anuală, pînă la 1,60 m înălțime și acoperită cu peri lungi, glanduloși.

Nicotiana tomentosa Ruiz et Pav. (syn. N. colossea Andre). Specie care înflorește în iun.-aug. Flori verzi-mat cu stamine exerte. Frunze oblong-ovate, întregi, groase, nervuri roșietice. Tulpină dreaptă, ramificată, cca 4,5 m înălțime.