Nicosia s. propriu f., g.-d. Nicosiei

*Nicosia s. propriu f., g.-d. Nicosiei

NICOSIA [nikosía] (LEVROSÍA în lb. greacă; LEFKOȘA, în lb. turcă), capitala statului Cipru, situată în partea de N a ins. Cipru, în Câmpia Mesaoria, la 150 m alt., pe râul Pediaios; 181,2 mii loc. (1992). Pr. centru politic, economic, comercial și cultural al țării. Nod de comunicații. Aeroport. Constr. de mașini-unelte. Ind. textilă, de prelucr. a lemnului, tutunului, cimentului, pielăriei și încălțămintei, ceramicii, alim.; covoare. Muzeu de artă bizantină. Turism. Monumente: Mănăstirea augustinilor (sec. 12-14), Catedrala Sf. Sofia (1209-1325), transformată în moschee în 1571, Palatul arhiepiscopal (sec. 13-14), vestigii ale unor fortificații venețiene datând din 1567, cu 11 bastioane și trei porți. Fundat în sec. 7 î. Hr., întră în componența Imp. Bizantin (330-1191), apoi sub cârmuirea dinastiei Lusignan (1192-1489), trece sub stăpânire venețiană (1489-1571), turcă (1571-1878) și britanică (1878-1950). Centru ad-tiv al coloniei britanice Cipru (din 1925). N. a devenit capitala Rep. Cipru (din 1960).