2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neutralizare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 353 / P: ne-u~ / Pl: ~zări / E: neutraliza] 1 Anihilare a unei forțe prin altă forță contrară Si: contracarare, dejucare, (înv) zădărnicie, (îdt) neutralizație (1). 2 Reducere la pasivitate, la zero Si: paralizare, (îdt) neutralizație (2). 3 (Spc) Acțiune a unei armate asupra inamicului, prin care se urmărește întreruperea activității de luptă a inamicului, încetarea manevrelor lui și în general dezorganizarea acțiunilor sale. 4 (Spc) Regim juridic special al unui teritoriu, stabilit prin convenții internaționale, potrivit cărora statele semnatare se obligă să nu transforme acel teritoriu în teatru de război sau în bază de operații militare. 5 (Lin) Fenomen care constă în suprimarea, în anumite condiții, a unei opoziții existente între două unități lingvistice. 6 (Chm) Reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție ce nu mai prezintă nici proprietăți de bază nici proprietăți de acid. 7 (Fiz) Compensare a cuplajului dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. 8 Regim internațional special la care este supus un teritoriu sau anumite ape.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a neutraliza. 1. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni. 2. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.

NEUTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza].

NEUTRALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza)

neutraliza [At: I. GOLESCU, C. / P: ne-u~ / Pzi: ~zez, (înv) 3 ~li / E: fr neutraliser] 1 vt A anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară Si: a contracara, a dejuca, a zădărnici. 2 vt A face inofensiv. 3 vt A reduce la pasivitate, la zero Si: a paraliza. 4-5 vtr (Lin; d. opoziții) A (determina sau) a suferi o neutralizare (5). 6-7 vtr (Chm) (A face să devină sau) a deveni neutru (9) Si: (îvr) a neutrala (1-2). 8 vt (Fiz) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

A SE NEUTRALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

A NEUTRALIZÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.

* neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizéz, 3 sg. și pl. neutralizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEUTRALIZÁRE s. v. anihilare.

arată toate definițiile

Intrare: neutralizare
neutralizare substantiv feminin
  • silabație: ne-u-tra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neutralizare
  • neutralizarea
plural
  • neutralizări
  • neutralizările
genitiv-dativ singular
  • neutralizări
  • neutralizării
plural
  • neutralizări
  • neutralizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: neutraliza
  • silabație: ne-u-tra-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neutraliza
  • neutralizare
  • neutralizat
  • neutralizatu‑
  • neutralizând
  • neutralizându‑
singular plural
  • neutralizea
  • neutralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neutralizez
(să)
  • neutralizez
  • neutralizam
  • neutralizai
  • neutralizasem
a II-a (tu)
  • neutralizezi
(să)
  • neutralizezi
  • neutralizai
  • neutralizași
  • neutralizaseși
a III-a (el, ea)
  • neutralizea
(să)
  • neutralizeze
  • neutraliza
  • neutraliză
  • neutralizase
plural I (noi)
  • neutralizăm
(să)
  • neutralizăm
  • neutralizam
  • neutralizarăm
  • neutralizaserăm
  • neutralizasem
a II-a (voi)
  • neutralizați
(să)
  • neutralizați
  • neutralizați
  • neutralizarăți
  • neutralizaserăți
  • neutralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • neutralizea
(să)
  • neutralizeze
  • neutralizau
  • neutraliza
  • neutralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neutraliza

etimologie:

neutralizare

  • 1. Acțiunea de a (se) neutraliza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neutralizație
    • 1.1. lingvistică Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni.
    • 1.3. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape).
      surse: DN

etimologie:

  • vezi neutraliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN