2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a (se) neutraliza. ♦ (Lingv.) Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

NEUTRALIZÁRE, neutralizări, s. f. Acțiunea de a neutraliza. 1. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni. 2. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.

NEUTRALIZÁRE s.f. Acțiunea de a neutraliza și rezultatul ei; neutralizație. ♦ (Lingv.) Suprimarea în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. ♦ Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape). [< neutraliza].

NEUTRALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) neutraliza. 2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice. 3. regim internațional special la care este supus un teritoriu. (< neutraliza)

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. 1. Tranz. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv, a reduce la pasivitate, a paraliza; a anihila acțiunea unei forțe prin altă forță contrară, a contracara, a zădărnici. ♦ Tranz. și refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. 2. Tranz. fact. și refl. (Chim.) A (se) face neutru (4). 3. Tranz. (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neutraliser.

NEUTRALIZÁ, neutralizez, vb. I. Tranz. 1. A pune în imposibilitate de a se manifesta, a face inofensiv; a anihila, a anula, a zădărnici. A neutraliza ofensiva unei armate inamice. 2. (Chim.; cu privire la compuși) A face neutru (4). ♦ (Fiz.) A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. A face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune, o manifestare etc.). 2. A face neutru (4). ♦ A compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. ♦ tr., refl. (Lingv.) A determina sau a suferi o neutralizare. [< fr. neutraliser].

NEUTRALIZÁ vb. I. tr. 1. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune). 2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric. II. tr., refl. 1. a (se) face neutru (4). 2. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare. (< fr. neutraliser)

A SE NEUTRALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni neutru. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

A NEUTRALIZÁ ~éz tranz. 1) A lipsi de posibilitatea de a se manifesta activ; a face neutru, inofensiv. 2) (compuși chimici) A face să devină neutru. ~ o soluție. 3) (corpuri fizice) A lipsi de sarcină electrică. [Sil. ne-u-] /<fr. neutraliser

neutralizà v. 1. a face neutră o sare printr’o operațiune chimică; 2. a deveni neutru, a se anula.

* neutralizéz v. tr. Fac neutral. Chim. Fac neutru: a neutraliza un acid. Fig. Zădărnicesc: a neutraliza planurile cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!neutralizáre (ne-u-tra-) s. f., g.-d. art. neutralizắrii; pl. neutralizắri

neutralizáre s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. neutralizării; pl. neutralizări

!neutralizá (a ~) (ne-u-tra-) vb., ind. prez. 3 neutralizeáză

neutralizá vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. neutralizéz, 3 sg. și pl. neutralizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEUTRALIZÁRE s. v. anihilare.

NEUTRALIZARE s. anihilare, anulare, contracarare, împiedicare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

NEUTRALIZÁ vb. 1. v. anihila. 2. v. paraliza.

NEUTRALIZA vb. 1. a anihila, a anula, a contracara, a împiedica, a zădărnici. (A ~ efectele nefaste ale...) 2. a anula, a paraliza. (Sfiala îi ~ orice mișcare.)

arată toate definițiile

Intrare: neutralizare
neutralizare substantiv feminin
  • silabație: ne-u-tra-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neutralizare
  • neutralizarea
plural
  • neutralizări
  • neutralizările
genitiv-dativ singular
  • neutralizări
  • neutralizării
plural
  • neutralizări
  • neutralizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: neutraliza
  • silabație: ne-u-tra-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neutraliza
  • neutralizare
  • neutralizat
  • neutralizatu‑
  • neutralizând
  • neutralizându‑
singular plural
  • neutralizea
  • neutralizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neutralizez
(să)
  • neutralizez
  • neutralizam
  • neutralizai
  • neutralizasem
a II-a (tu)
  • neutralizezi
(să)
  • neutralizezi
  • neutralizai
  • neutralizași
  • neutralizaseși
a III-a (el, ea)
  • neutralizea
(să)
  • neutralizeze
  • neutraliza
  • neutraliză
  • neutralizase
plural I (noi)
  • neutralizăm
(să)
  • neutralizăm
  • neutralizam
  • neutralizarăm
  • neutralizaserăm
  • neutralizasem
a II-a (voi)
  • neutralizați
(să)
  • neutralizați
  • neutralizați
  • neutralizarăți
  • neutralizaserăți
  • neutralizaseți
a III-a (ei, ele)
  • neutralizea
(să)
  • neutralizeze
  • neutralizau
  • neutraliza
  • neutralizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neutraliza

etimologie:

neutralizare

  • 1. Acțiunea de a (se) neutraliza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neutralizație
    • 1.1. lingvistică Suprimarea, în condiții determinate, a unei opoziții existente între două unități.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Anihilare, anulare, zădărnicire a unei acțiuni.
    • 1.3. Operație de tratare a unui acid cu o bază, pînă ce amestecul are o reacție neutră.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Regim internațional special la care este supus un teritoriu (sau anumite ape).
      surse: DN

etimologie:

  • vezi neutraliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN