2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

neguța [At: ROSETTI, B. 90 / V (îvp) ~goța, ~goți, nigoța, nigu~ / Pzi: ez, (rar) negoț / E: ml negotiare] (Îvp) 1 vt A negocia (1). 2 vrr A se târgui în vederea încheierii unei tranzacții comerciale. 3 vt A cumpăra. 4 vt A vinde.

NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Învechit și arhaizant) A vinde sau a cumpăra (o marfă) discutînd prețul, tocmindu-se; a face negoț, a negustori. Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147. ♦ Refl. A se tocmi, a se tîrgui. N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98. ♦ Refl. Fig. A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva; a se tîngui[1]. A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20. – Prez. ind. și: (rar) negóț (GOROVEI, C. 109). – Variantă: negoțá (CAMILAR, N. II 410) vb. I.

  1. Tângui nu are un astfel de sens. Probabil este vorba de târgui. — gall

A SE NEGUȚÁ mă ~éz intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra prețului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înțelegere). /<lat. negotiari

A NEGUȚÁ ~éz tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra prețului. /<lat. negotiari

negoți[1] v vz neguța modificată

  1. În original, greșit tipărit: negiți. Vezi forma acestei variante în definiția principală. O confirmă și ordonarea alfabetică incorectă a definiției de față — LauraGellner

2) negóț și uțéz, a -uțá v. tr. (lat. *negotiare, cl. -ari; it. negoziare. El negoață, să negoațe, neguțăm. V. negociez, negustor). Vechĭ. Cumpăr la mezat. Azĭ. Est. Tratez p. a cumpăra, tocmesc: a neguța o vită, o marfă. V. intr. Negociez, mă tîrguĭesc, mă tocmesc: odată și nu maĭ neguța!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză

neguțá vb., ind. prez. 1 sg. neguțéz, 3 sg. și pl. neguțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEGUȚÁ vb. v. achiziționa, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.

neguța vb. v. ACHIZIȚIONA. CUMPĂRA. LUA. PROCURA. TÎRGUI. TOCMI. VINDE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Neguț, -a, -ă, -oiu, -u v. Neg D 1 -3.

Intrare: neguța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neguța
  • neguțare
  • neguțat
  • neguțatu‑
  • neguțând
  • neguțându‑
singular plural
  • neguțea
  • neguțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • neguțez
(să)
  • neguțez
  • neguțam
  • neguțai
  • neguțasem
a II-a (tu)
  • neguțezi
(să)
  • neguțezi
  • neguțai
  • neguțași
  • neguțaseși
a III-a (el, ea)
  • neguțea
(să)
  • neguțeze
  • neguța
  • neguță
  • neguțase
plural I (noi)
  • neguțăm
(să)
  • neguțăm
  • neguțam
  • neguțarăm
  • neguțaserăm
  • neguțasem
a II-a (voi)
  • neguțați
(să)
  • neguțați
  • neguțați
  • neguțarăți
  • neguțaserăți
  • neguțaseți
a III-a (ei, ele)
  • neguțea
(să)
  • neguțeze
  • neguțau
  • neguța
  • neguțaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • negoța
  • negoțare
  • negoțat
  • negoțatu‑
  • negoțând
  • negoțându‑
singular plural
  • negoțea
  • negoțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • negoțez
(să)
  • negoțez
  • negoțam
  • negoțai
  • negoțasem
a II-a (tu)
  • negoțezi
(să)
  • negoțezi
  • negoțai
  • negoțași
  • negoțaseși
a III-a (el, ea)
  • negoțea
(să)
  • negoțeze
  • negoța
  • negoță
  • negoțase
plural I (noi)
  • negoțăm
(să)
  • negoțăm
  • negoțam
  • negoțarăm
  • negoțaserăm
  • negoțasem
a II-a (voi)
  • negoțați
(să)
  • negoțați
  • negoțați
  • negoțarăți
  • negoțaserăți
  • negoțaseți
a III-a (ei, ele)
  • negoțea
(să)
  • negoțeze
  • negoțau
  • negoța
  • negoțaseră
Intrare: Neguța
Neguța nume propriu
nume propriu (I3)
  • Neguța
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neguța negoța învechit popular

  • 1. A face negoț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: negustori attach_file un exemplu
    exemple
    • Scotea în fiecare primăvară piei de vulpe... pe care le neguța cu pricepere în tîrg la Sebeș. SADOVEANU, V. F. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc A se tocmi, a se târgui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tocmi târgui attach_file un exemplu
      exemple
      • N-am eu coraj acuma să mă neguțez. Dumneata cercetezi și numeri marfa și-mi pui banii pe masă. SADOVEANU, B. 98.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat A duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • A prins... a se neguța cu dînsul, ca să nu-i jupească toate spatele. SBIERA, P. 20.
          surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu rar Prezent indicativ și: negoț.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină negotiari
    surse: DEX '09 DEX '98
  • negoț
    surse: DEX '09 DEX '98