Negru-Vodă m. legendarul descălecător al Munteniei, căruia tradițiunile populare îi atribue cele mai vechi constructiuni (biserici, cetăți și curți domnești), în partea de răsărit de Olt, și întemeierea Statului. Negru-Vodă e personificarea mitică a originilor Țării românești, numită întâi Cumania Neagră, apoi Vlahia Neagră (de unde epitetul de «negru» dat Românilor din această parte). Negru-Vodă al legendei fu mai târziu confundat cu Radu I Basarab.

Negru-Vodă m. 1. (Cetatea lui), ruină situată pe malul Dâmboviței, pe un pisc de munte inaccesibil; 2. schit în jud. Muscel, zis și Radu-Vodă, scobit în piatră, într’o pozițiune pitorescă pe creasta unui munte.

Cetatea lui Radu Negru f. V. Negru-Vodă.

*Negru-Vodă (nume de voievod, nume de loc) s. propriu m. / s. propriu n.

!Negru Vodă¹ (oraș) (desp. Ne-gru) s. propriu n.

!Negru Vodă² (voievod) (desp. Ne-gru) s. propriu m.

Negru-Vodă, m-re în orașul Câmpulung, jud, Argeș, construită la mijlocul sec. 14 de Basarab I și de fiul său Nicolae Alexandru, care este înmormântat aici. A fost reconstruită de Matei Basarab.

CETATEA LUI NEGRU VODĂ, nume atribuit mai multor cetăți-ruine din Țara Românească și Depr. Făgăraș. Cele mai cunoscute sînt ruinele din com. Cetățeni, jud. Argeș (cunoscută și sub numele de Cetatea de la Stoenești); tot acolo și Schitul Negru Vodă; ruinele de pe dealul La Orății, com. Rucăr, jud. Argeș (numită uneori Cetatea Dîmboviței); cetatea numită de obicei Poenari, de lîngă satele Căpățîneni și Poenari, jud. Argeș; ruina din com. Șarînga, jud. Buzău; ruinele numite și Cetatea Breaza, sat Veneția, jud. Brașov. Potrivit tradiției, ele ar fi aparținut legendarului domn al Țării Românești, Negru Vodă.

RADU NEGRU (NEGRU-VODĂ), potrivit legendei „descălecatului”, primul domn al Țării Românești, venit din Țara Făgărașului. Sub acest nume era cunoscut în popor Radu I.