3 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NARCÍS2 s. m. v. narcisă.

NARCÍS2 s. m. v. narcisă.

NARCÍS1 s. m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse.

NARCÍS1 s. m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse.

narcis1 sms [At: NEGULICI / E: Narcis] 1 Om îndrăgostit de propriul său aspect fizic. 2 Tânăr deosebit de frumos.

NARCÍS, narciși, s. m. (Și în forma narcisă) Nume dat mai multor specii de plante erbacee, cu flori albe sau galbene, decorative și cu miros plăcut (Narcissus); zarnacadea. Cineva mi-a adus un mănunchi de narciși. GALACTION, O. I 333. Purtînd în mîna dreaptă Narcisul alb ca spuma. ANGHEL, P. 23. Iată zambile... narcise, busuioc. NEGRUZZI, S. I 97. – Variantă: narcísă, narcise, s. f.

NARCÍS s.m. (Liv.) 1. Tânăr frumos, îndrăgostit de el însuși. 2. Tânăr cu o remarcabilă frumusețe fizică. 3. V. narcisă. [< fr. narcisse < Narcis – tânăr legendar, frumos].

NARCÍS s. m. tânăr de o rară frumusețe (îndrăgostit de el însuși). (< fr. narcisse)

NARCÍS m. 1) Om îndrăgostit de propriul aspect fizic. 2) Tânăr deosebit de frumos. /<fr. narcisse

narcis m. plantă bulboasă numită vulgar zarnacadea.

Narcis m. 1. Mit. tânăr care se înnecă în fântâna, unde’și contempla figura cu admirațiune: și Narcis, văzându’și fața ’n oglinda sa, izvorul, singur fuse ’ndrăgitul, singur el îndrăgitorul EM.

* narcís m. (vgr. nárkissos, d. nárke, oropcală și un fel de centauree; lat. narcissus. V. narcotic). Bot. Coprină, zarnacadea, fulie, o plantă erbacee amarilidee bulboasă, cu florĭ frumoase (narcissus [bíflorus, incomparabilis, poeticus, radiiflorus, psudonarcissus și tazetta]). Fig. Tînăr înamorat de propria luĭ frumuseță. Tînăr frumos.

NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia amarilidaccelor cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

narci sf [At: (a. 1700) BV I, 394 / V: (asr) ~cis sm, (înv) ~chis sm, ~rsis sm, (Trs) ~rțis sm / Pl: ~se / E: lat narcissus, fr narcisse] 1 Specie de plantă erbacee cu bulb ovoid, cu frunze lungi și cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare Si: (reg) cocoară, cocorăi, cocorăței, cocorâță, coprină, floare-de-ceapă, fulie, ghiocel, ghiocei-de-grădină, lușcă, nevestică (5), rogoz-de-grădină, stânjen-alb, tătăișă, unguroaie, unguroancă, zarnacadea (Narcissus). 2 Floare de narcisă (1).

NARCÍSĂ, narcise, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate (Narcissus). [Var.: (rar) narcís s. m.] – Din fr. narcisse, lat. narcissus.

NARCÍSĂ s.f. Plantă erbacee cu flori albe sau galbene, plăcute la miros. [Var. narcis s.m. / < fr. narcisse, cf. lat. narcissus < Narcis – tânăr legendar, metamorfozat în floarea cu același nume].

NARCÍSĂ s. f. plantă erbacee monocotiledonată, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare. (< fr. narcisse, lat. narcissus)

NARCÍSĂ ~e f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe sau galbene, cu aromă fină. 2) Floare a acestei plante; zarnacadea. /< fr. narcisse, lat. narcissus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

narcís s. m., pl. narcíși

arată toate definițiile

Intrare: Narcis
Narcis
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: narcis
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcis
  • narcisul
  • narcisu‑
plural
  • narciși
  • narcișii
genitiv-dativ singular
  • narcis
  • narcisului
plural
  • narciși
  • narcișilor
vocativ singular
plural
Intrare: narcisă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narci
  • narcisa
plural
  • narcise
  • narcisele
genitiv-dativ singular
  • narcise
  • narcisei
plural
  • narcise
  • narciselor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • narcis
  • narcisul
  • narcisu‑
plural
  • narciși
  • narcișii
genitiv-dativ singular
  • narcis
  • narcisului
plural
  • narciși
  • narcișilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

narcis

  • 1. (numai) singular Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Tânăr deosebit de frumos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

narcisă Narcissus narcis

etimologie: