NABIS, tiran al Spartei (206-192 î. Hr.). Inițiator al unor reforme sociale îndreptate împotriva aristocrației; asasinat în timpul războiului împotriva Ligii aheene, aliată cu romanii. Moartea sa a marcat sfârșitul independenței Spartei.

NABI(S) (< fr.; {s} ebr. nabi „profet”) s. m. pl. Denumire dată unui grup de artiști plastici francezi postimpresioniști (P. Sérurier, M. Denis, P. Bonnard, Ed. Vuillard, G. Lacombe, P. Ranson, K.X. Roussel ș.a.), care, în perioada 1888-1899, au cultivat simbolismul, exprimarea sintetică, decorativismul și au practicat, un colorit intens, încercând să valorifice bidimesionalitatea și simplificarea formelor.