3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NO interj. (Reg.) Ei! hei! ia! – Din magh. na.

NO interj. (Reg.) Ei! hei! ia! – Din magh. na.

NO interj. (Regional; și în forma noa) Ei! hai! No, puișoara mamei, acum poți umbla toată lumea, că ești gata. RETEGANUL, P. III 14. Noa! am venit acuma! dă-mi banii! SBIERA, P. 3.

NO s. n. dramă lirică japoneză în care renasc cântecul, poezia, dansul, pantomima și măștile, cu subiecte împrumutate din legendele șintoiste și budiste. (< fr. )

s. (cuv. jap.; spect.) ◊ „Piesa este scrisă de un contemporan care nu a intenționat să ne ofere o mostră de scenariu dramatic specific stilului Nô, sau Kabuki, stiluri tradiționale ale teatrului japonez.” Săpt. 18 VI 82 p. 4. ◊ „La Paris a apărut un volum conținând cinci piese moderne scrise de celebrul autor japonez Yukio Mishima în maniera teatrului tradițional Nô. R.lit. 9 II 84 p. 22. ◊ „Duminică seara, imensul public atașat acestei instituții de cultură a putut asculta trei piese de scriitori anonimi japonezi.” R.lit. 16 II 84 p. 16; v. și bunraku (1981), kabuki (cf. fr. nô; PR – sf. sec. XIX)

(în lb. japoneză „artă”), teatru tradițional japonez, reprezentând un complex sincretic* ce reunește în forme riguroase vorbirea, cântecul, dansul, mișcarea scenică, pantomima, costumația și măștile. S-a dezvoltat din saragaku, formă de artă muzicală preluată în sec. 7 din China și adusă la expresia sa deplin închegată de către preoții șintoiști în sec. 14. Nucleul teatrului n. îl constituie un dans de o extremă stilizare și o bogată încărcătură simbolică, care își propune redarea unor subiecte legendare și episoade ale literaturii clasice. Spectacolul de n. clasic era de fapt un ciclu de cinci piese căruia i se adăuga o piesă independentă, cu caracter ritual, Okina (de obicei piesa introductivă). Urmau, fără întrerupere, celelalte piese, cu subiecte care „coboară” din lumea zeilor în cea a eroilor, în cea reală, în fine, în cea fantastică, a spiritelor (stârnind o involuntară analogie cu ciclul reprezentărilor din teatrul antic grec. – v. tragedie), într-o ordine neabătută. Punctul central al ciclului, n. propriu-zis, este cea de-a treia piesă. Astăzi se tinde spre un ciclu de trei sau două piese; ori de unde s-ar începe acest ciclu, ordinea pieselor este mereu respectată. Într-o reprezentație n. evoluează numai actori bărbați, un cor de opt cântăreți și un grup instr. ce constă dintr-un fue (flaut), două feluri de tsuzumi (tobe cu două fețe, cu corpul de forma unei clepsidre, neacordabile și lovite cu degetele) și o taiko [tobă mai mare de forma unui butoi, lovită cu baghete (2)]. Protagonistul principal este shité, recitator, cântăreț, dansator și purtător de mască și reprezentând ființele ireale. I se opune waki, un actor nemascat, ce închipuie pe scenă spectatorul și care prin jocul său adresează întrebări lui shité. Actorii rolurilor secundare se numesc tsuré. Principiul structural în n. îl constituie jo-ha-kyu (introducere-dezvoltare-încheiere), principiu care de la macrostructură se transmite, prin alte jo-ha-kyu, din ce în ce mai restrânse pe axa timpului, până la elementele microstructurale (de ex. până la pronunțarea unui cuvânt). Partea vocală are o structură ritmică bazată pe un text de 12 silabe (subîmpărțite prin 7+5 sau 5+7 silabe; la rândul ei, unitatea de 7 este subîmpărțită prin 5+2 sau 2+5, iar cea de 5 prin 3+2 sau 2+3 silabe). Schema ritmică a acomp. instr. se bazează pe opt „lovituri”, ceea ce impune (asemănător folclorului* românesc, în cazul versurilor catalectice) fie pauze* în cântul vocal, fie introducerea unei anacruze* în cel instr. Cântecul este solistic* și monodic*, dar poate fi înlocuit pe alocuri cu somptuoase recitări. Solistic cântă și instrumentiștii, dar se constituie frecvent și în asambluri. ♦ Spectacolul n. se desfășoară pe o scenă apropiată de public, de o nuditate severă, cu un parchet cerat, sub o lumină puternică ce nu lasă nimic în penumbră, eliminându-se orice recuzită conținând vreo aluzie la realul cotidian. Spectatorul-auditor trebuie captat exclusiv prin mijloacele scenice și sonore – ele însele utilizate cu o mare economie – ale actorilor, cărora le descifrează sugestiile și simbolurile (cele din urmă încorporate unui cod, cunoscut desigur mediului receptor specific). Tipul acesta de dramatism „static”, timpul muzical special al n. au interesat avangarda europ. a anilor ’60, ceea ce a atras și atenția muzicologiei* de orientare fenomenologică* și nu doar de factură orientalistă. Aparținând clasei sociale a samurailor, n. a cunoscut numai infime schimbări în decursul sec., arta sa învățându-se și astăzi în Japonia în școli speciale.

no, (noa), interj. – 1. Ei, hei, deci: „Noa, amu ne căsătorim în iarna asta” (Memoria, 2001: 13). „Noa, întreab-o că ți-a spune” (idem: 22). Echivalentul eng. well (adv.) „bine”, (interj.) „ei” sau so (adv.) „astfel, deci”. – Cf. sl. no (Tiktin, cf. DER), magh. na (DEX, MDA).

NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.

NOBÉLIU s. n. Element chimic transuranic obținut pe cale artificială. – Din fr. nobelium.

NOBÉLIU s.n. (Chim.) Element transuranic sintetic. [Pron. -liu. / < fr. nobélium, germ. Nobelium, cf. A. Nobel – chimist suedez].

NOBÉLIU s. n. element chimic transuranic sintetic din grupa actinidelor. (< fr. nobélium)

NOBÉLIU n. Metal radioactiv obținut pe cale artificială. /<fr. nobélium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nobéliu [liu pron. liu] s. n., art. nobéliul; simb. No

nobéliu s. n. [-liu pron. -liu], art. nobéliul; simb. No


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

noá interj. – (Trans., Banat) Bine, să mergem! Sb., slov. no (Tiktin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

no, interj, (noa) – 1. Ei, hei, deci: „Noa, amu ne căsătorim în iarna asta” (Memoria 2001: 13). „Noa, întreab-o că ți-a spune” (idem, 22). Echivalentul eng. well (adv.) „bine”, (interj.) „ei” sau so (adv.) „astfel, deci”. – Cf. sl. no (Tiktin cf. DER), magh. na (DEX).


Dicționare enciclopedice

Encyclopedic definitions

No, simbol chimic pentru nobeliu.

NOBÉLIU (< fr. {i}; {s} n. pr. A. Nobel) s. n. Element chimic transuranic (No; nr. at. 102, m. at. 254), obținut pe cale artificială în 1957.

Intrare: no (interj.)
no1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • no
  • n‑
interjecție (I10)
  • noa
Intrare: no (teatru)
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • no
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: nobeliu
  • pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobeliu
  • nobeliul
  • nobeliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • nobeliu
  • nobeliului
plural
vocativ singular
plural
No simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • No
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nobeliu No

  • 1. Element chimic transuranic din grupa actinidelor, metal radioactiv, obținut pe cale artificială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol No
    surse: DOOM 2

etimologie:

no (interj.) noa

etimologie:

no (teatru)

  • 1. Dramă lirică japoneză în care renasc cântecul, poezia, dansul, pantomima și măștile, cu subiecte împrumutate din legendele șintoiste și budiste.
    surse: MDN '00

etimologie: