3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năzar sn [At: DDRF / V: na~ / Pl: ~i / E: pvb năzări] (Reg) 1 Viziune. 2 Teamă. 3 Viciu. 4 Patimă. 5 (D. cai; îla) Cu nazar Fricos. 6 (D. cai; îal) Care mușcă și aruncă din copite.

năzar și nazar n., pl. urĭ (vsl. nazorŭ, bănuĭală. V. năzărește). Năzărire. spaimă: cal cu năzar.

NĂZĂRÍ, năzár, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzăresc] – Din sl. nazirati.

năzări [At: HERODOT (1645), 133 / V: (nob) lă~ / Pzi: ~resc / E: slv назьрѣти] 1 vt (Pop) A vedea nedeslușit, de departe Si: a întrezări, a zări. 2 vt (Pop) A observa. 3 vt (Reg) A ochi. 4-5 vri (Ccd) A se arăta vederii de departe, nedeslușit Si: a se ivi, a se zări. 6-7 vri A i se părea că aude, că vede etc. ceva. 8-9 vri (Pex) A-și închipui. 10 vi (D. închipuiri, idei neobișnuite, ciudate) A-i veni în minte. 11 vi (Rar) A avea poftă de ceva. 12 vi A-i veni chef. 13 vr (Înv; d. cai) A se speria.

NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati.

NĂZĂRÍ, pers. 3 năzáre și năzărește, vb. IV. 1. Intranz. A apărea vederii pentru scurt timp, a se ivi, a se întrezări. O clipă a năzărit apa-morților spre mormîntul vechii Histrii. SADOVEANU, O. L. 22. Lui Stoicea îi năzări... o sclipitură ca de brici. Era iazul. GALACTION, O. I 46. Năzare bătrînul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. EMINESCU, O. IV 327. ◊ Refl. Un cap buhos se năzări la geam. CAMILAR, N. I 76. Nestinsul foc de veghe se năzărește mic. LESNEA, I. 34. Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. IOSIF, P. 26. ♦ Tranz. (Rar) A zări, a vedea. Ioviță, frate, asculta, Îndărăt că se uita, Puținel că-l năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 258. Osteniți și însetați nevoie-mare, năzăriră o fată mare, care cînta și secera cu multă hărnicie în mijlocul unui lan de griu. ȘEZ. XII 112. 2. Refl. (Construit cu dativul) A i se părea cuiva că vede sau aude ceva ce nu există; a i se năluci. Parcă i se năzărea între buruiene umbra lui Mitru. CAMILAR, N. I 109. Mereu i se năzărea că aude pași prin grădină sau prin celelalte camere. REBREANU, R. II 119. I se năzare ca la caii cei cu nărav. ALECSANDRI, T. 1173. ♦ A-i veni cuiva o idee ciudată, bizară, a fi cuprins de o toană, de un capriciu. I se năzare de măritiș. STANCU, D. 312. I s-a năzărit că nu e bună mîncarea. SANDU-ALDEA, U. P. 191.

A SE NĂZĂRÍ pers. 3 se năzáre intranz. 1) (construit cu dativul) A i se părea ca real (ceea ce, de fapt, nu există); a (i) se năluci. 2) A-i veni un gând ciudat și neașteptat; a-i abate. [Și se năzărește] /<sl. nazirati

A NĂZĂRÍ pers. 3 năzáre intranz. A apărea vag și fugitiv (ca o nălucă); a se arăta vederii pentru un timp scurt; a năluci. [Și năzărește] /<sl. nazirati

năzărì v. a prinde frică, vorbind de caii cu nărav. [V. nazar].

năzărì v. a vedea confuz, a-i părea cuiva: îi se năzare nu știu ce NEGR. [Slav. NAZIRATI (v. zare)].

năzáre și năzăréște (se) v. refl. impers. (sîrb. nazirati, a zări, a vedea confuz; nsl. nazirati, a te uĭta speriat, d. vsl. nazirati, nazrĭeti, a inspecta, a observa. – Conj. numaĭ să i se năzărească. V. năzar, zăresc). Se zărește slab (Olt.): o luminiță care se abea se năzărea (NPl. Ceaur, 124). A ți se năzări, a ți se părea, a avea vedeniĭ (halucinațiunĭ) care produc frică: i s’a năzărit un lup pe drum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!năzărí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 3 sg. năzáre, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 năzáră

năzărí vb., ind. prez. 3 sg. năzáre / năzăréște, imperf. 3 sg. năzăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. năzáră / năzăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂZĂRÍ vb. 1. v. părea. 2. a-l apuca, a-i cășuna, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i s-a ~ așa deodată.)

NĂZĂRI vb. 1. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se părea, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.) 2. a-l apuca, a-i cășuna, a-i veni, (înv. și reg.) a-i abate, (Transilv.) a-i tonca, (fig.) a-i trăsni. (Nu știu ce i s-a ~ așa deodată.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năzărí (năzărésc, năzărít), vb.1. (Rar) A întrezări, a descoperi. – 2. (Rar) A apărea, a se arăta. – 3. (Refl.) A i se părea, a avea impresia. Sl. nazrĕti „a întrezări” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 469), cf. sl., bg. nazirati. La ultimul sens poate exista o încrucișare cu sl. nazorŭ „bănuială”. – Der. năzăritură, s. f. (închipuire); năzarnic, adj. (cu toane); năzăreală, s. f. (viziune).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năzár, năzáruri, s.n. (reg.) 1. năzărire, viziune. 2. teamă, spaimă. 3. nărav.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: năzar
năzar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Năzar
Năzar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Năzar
Intrare: năzări
verb (VT313)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năzări
  • năzărire
  • năzărit
  • năzăritu‑
  • năzărind
  • năzărindu‑
singular plural
  • năzari
  • năzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năzar
(să)
  • năzar
  • năzăream
  • năzării
  • năzărisem
a II-a (tu)
  • năzari
(să)
  • năzari
  • năzăreai
  • năzăriși
  • năzăriseși
a III-a (el, ea)
  • năzare
(să)
  • năza
  • năzărea
  • năzări
  • năzărise
plural I (noi)
  • năzărim
(să)
  • năzărim
  • năzăream
  • năzărirăm
  • năzăriserăm
  • năzărisem
a II-a (voi)
  • năzăriți
(să)
  • năzăriți
  • năzăreați
  • năzărirăți
  • năzăriserăți
  • năzăriseți
a III-a (ei, ele)
  • năzar
(să)
  • năza
  • năzăreau
  • năzări
  • năzăriseră
năzări2 (1 -resc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năzări
  • năzărire
  • năzărit
  • năzăritu‑
  • năzărind
  • năzărindu‑
singular plural
  • năzărește
  • năzăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năzăresc
(să)
  • năzăresc
  • năzăream
  • năzării
  • năzărisem
a II-a (tu)
  • năzărești
(să)
  • năzărești
  • năzăreai
  • năzăriși
  • năzăriseși
a III-a (el, ea)
  • năzărește
(să)
  • năzărească
  • năzărea
  • năzări
  • năzărise
plural I (noi)
  • năzărim
(să)
  • năzărim
  • năzăream
  • năzărirăm
  • năzăriserăm
  • năzărisem
a II-a (voi)
  • năzăriți
(să)
  • năzăriți
  • năzăreați
  • năzărirăți
  • năzăriserăți
  • năzăriseți
a III-a (ei, ele)
  • năzăresc
(să)
  • năzărească
  • năzăreau
  • năzări
  • năzăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năzări popular familiar

  • 1. reflexiv A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: năluci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Parcă i se năzărea între buruiene umbra lui Mitru. CAMILAR, N. I 109.
      surse: DLRLC
    • Mereu i se năzărea că aude pași prin grădină sau prin celelalte camere. REBREANU, R. II 119.
      surse: DLRLC
    • I se năzare ca la caii cei cu nărav. ALECSANDRI, T. 1173.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • I se năzare de măritiș. STANCU, D. 312.
        surse: DLRLC
      • I s-a năzărit că nu e bună mîncarea. SANDU-ALDEA, U. P. 191.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ivi întrezări attach_file 6 exemple
    exemple
    • O clipă a năzărit apa-morților spre mormîntul vechii Histrii. SADOVEANU, O. L. 22.
      surse: DLRLC
    • Lui Stoicea îi năzări... o sclipitură ca de brici. Era iazul. GALACTION, O. I 46.
      surse: DLRLC
    • Năzare bătrînul în bolta ferestii, În pletele-i albe cunună de trestii. EMINESCU, O. IV 327.
      surse: DLRLC
    • Un cap buhos se năzări la geam. CAMILAR, N. I 76.
      surse: DLRLC
    • Nestinsul foc de veghe se năzărește mic. LESNEA, I. 34.
      surse: DLRLC
    • Departe se năzare Un greu convoi cu strigăt de pierzare. IOSIF, P. 26.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A vedea (nedeslușit, de departe).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: observa vedea zări attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ioviță, frate, asculta, Îndărăt că se uita, Puținel că-l năzărea. PĂSCULESCU, L. P. 258.
        surse: DLRLC
      • Osteniți și însetați nevoie-mare, năzăriră o fată mare, care cînta și secera cu multă hărnicie în mijlocul unui lan de griu. ȘEZ. XII 112.
        surse: DLRLC

etimologie: