3 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.

NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.

nătărău [At: AETHIOPICA 78r/9 / Pl: ~ăi / E: netare + -ău] 1-2 sm, am (Persoană) cu mintea mărginită, care pricepe greu Si: prost, netot (2-3), neghiob (1-2), tâmpit, (îvp) năuc (1-2), (îrg) nătântoc (1-2), (reg) mangosit, nătăbâz (1-2), nătăfleț (7-8), nătălău (1), nătălog (1), nătrui (3-4), nătruț (1). 3 a (Mun; Olt; d. oameni) Grosolan.

NĂTĂRẮU, -ÁUCĂ, nătărăi, -auce, adj. (Adesea substantivat) Prost, mărginit la minte, neghiob, netot, nătîng (1). Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95. Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212. Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE. Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.

NĂTĂRẮU ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare

nătărău m. tare prost. [Augmentativ din vechiu-rom. netare, slab, denotând mai mult o slăbiciune fizică decât intelectuală (cf. netot)].

nătărắŭ adj. m. (din ne și tare, vechĭ și nătare, slab, cu sufixu ung. -ăŭ. Cp. cu nebun, netot, năzdrăvan, năuc). Fam. Mare prost, dobitoc, gogoman. – Rar fem. -ráŭcă. V. tanăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătărắu adj. m., s. m., pl. nătărắi, art. nătărắii

nătărău adj. m., s. m. (sil. -rău), art. nătărăul, pl. nătărăi; f. sg. nătăráucă, pl. nătăráuce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTĂRĂU adj., s. bleg, nătăfleț, nătîng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, (înv. și pop.) năuc, (pop. și fam.) haplea, (pop.) flaimuc, (înv. și reg.) nătîntoc, prostan, prostatic, prostănatic, (reg. și fam.) șui, (reg.) bleot, hăbăuc, mangosit, metehău, meteleu, motoflete, motolog, mutălău, natantol, năbîrgeac, nătăbîz, nătînt, nătrui, nătruț, năvleg, năvligos, nerodoi, pliurd, ponc, pricăjit, puncău, tălălău, tălîmb, tontan, tontolete, tontolog, (prin Transilv.) balamut, (prin Olt.) bleomb, (prin Mold.) bobletic, (prin Munt.) bobleț, (Mold.) cherapleș, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) chiomb, (Transilv., Ban. și Olt.) lud, (Transilv. și Ban.) năhui, (Transilv.) nebleznic, (prin Mold., Transilv. și Maram.) șuietic, (Mold.) tanău, (Bucov.) tălășman, (prin Olt. și Munt.) tărăntuc, (Munt.) tontovan, (turcism înv.) budala, (fam.) fleț, găgăuță, gogoman, zevzec, (fig.) sec. (Este un ~!)

Nătărău ≠ ager, deștept, inteligent, mintios


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Nătărău
Nătărău nume propriu
nume propriu (I3)
  • Nătărău
Intrare: nătărău (adj.)
nătărău2 (adj.) adjectiv masculin
adjectiv masculin (AM69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătărău
  • nătărăul
  • nătărău‑
plural
  • nătărăi
  • nătărăii
genitiv-dativ singular
  • nătărău
  • nătărăului
plural
  • nătărăi
  • nătărăilor
vocativ singular
plural
Intrare: nătărău (s.m.)
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătărău
  • nătărăul
  • nătărău‑
plural
  • nătărăi
  • nătărăii
genitiv-dativ singular
  • nătărău
  • nătărăului
plural
  • nătărăi
  • nătărăilor
vocativ singular
  • nătărăule
plural
  • nătărăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătărău, -aucă nătăraucă

  • 1. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată.
    exemple
    • Am văzut și buni și răi, Și cu duh și nătărăi. ALECSANDRI, T. I 95.
      surse: DLRLC
    • Nu știe nătărăul că un purice viu face mai mult decît Napoleon mort! NEGRUZZI, S. I 212.
      surse: DLRLC
    • Și cu toată-a ei silință bețișori de fîn trăgea Sau vro muscă nătăraucă prinzînd iute împungea. DONICI, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Copiii ce beu adeseori vin pierd încet-încet simțirea și se fac nătărăi. DRĂGHICI, R. 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Netare (învechit „(om) slab, neputincios” din ne- + tare) + sufix -ău.
    surse: DEX '09 DEX '98