2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale).Nasture + suf. -el.

năsturel sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~ei / E: nasture + -el] 1-2 (Șhp) Nasture (1) (mic) Si: năsturaș (1-2). 3 (Reg; fig; lpl) Bășicuțe rotunde care apar la suprafața apei înainte de a da în clocot. 4 (Reg) Muc de țigară. 5 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală Si: (reg) bobâlnic, brâncuță, cardamă-de-izvoare, creson, hreniță, macriș-de-baltă, năsturea (Nasturtium officinale). 6 (Bot; Mun; lpl) Bănuți (Bellis perennis) 7 (Bot; reg; lpl) Nalbă (Malva silvestris).8 (Bot) Fructe ale năsturelului (6).

NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture; năsturaș. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale).Nasture + suf. -el.

NĂSTUREL, năsturei, s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei, Și la piept cu năsturei. SEVASTOS, C. 121. 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori mici, albe, în inflorescențe bogate, întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale); creson.

NĂSTUREL ~i m. (diminutiv de la nasture) Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu frunze penate, cu flori mici, albe și cu fructe silicve, folosită în alimentație și în medicină; măcriș-de-baltă. /nasture + suf. ~el

Năsturel m. 1. (Udriște), învățat boier muntean originar din Herești, cumnatul lui Matei Basarab și Mare Logofăt al Țării Românești; a tradus Viețile Sfinților, Varlam și Ioasaf (către 1648); 2. (Const. Herescu), strănepot al celui precedent, Mare Ban al oștirii româneștii, fundatorul Premiului Năsturel al Academiei Române: 4000 și 5000 lei anual și 12.000 quadrienal (1796-1874).

năsturel m. mică plantă întrebuințată ca salată și în medicină (Nasturtium). [Fructele plantei sunt cilindrice aducând cu un nasture].

brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

năsturel s. m., pl. năsturei, art. năstureii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂSTUREL s. 1. năsturaș, (reg.) bumbișor, bumbușor. (O hăinuță cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobâlnic, brâncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.

NĂSTUREL s. 1. năsturaș, (reg.) bumbișor, bumbușor. (O hăinuță cu ~ metalici.) 2. (BOT.; Nasturtium officinale) cardama, (reg.) bobîlnic, brîncuță, creson, hreniță, năsturea, măcriș-de-baltă.

năsturei s. pl. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NĂSTUREL, Petre Șt. (n. 1923, Paris), istoric român. Stabilit la Paris în 1975. Contribuții în bizantinologie, în domeniul istoriei ecleziastice și a Evului Mediu românesc. („Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs relations du milieu du XIVe siècle à 1654”, „Considerations sur l’idée impériale chez les Roumains”, „Le christianisme roumain à l’époque des invasions barbares. Considerations et faits nouveaux”).

NĂSTUREL (-HERESCU), familie de boieri români din Țara Românească. Mai important: Udriște N. (c. 1596-c. 1658, n. sat Herești, jud. Giurgiu), boier cărturar, cumnatul domnului Matei Basarab. Însemnat rol cultural și politic în timpul domniei acestuia, a îndeplinit și unele misiuni diplomatice. A tradus din slavonește în limba română romanul popular „Vaarlam și Iosaf” și din latină în slavonă, cartea lui Thomas a Kempis, „De imitatione Christi”. Posesorul unei valoroase biblioteci.

NĂSTUREL (< nasture) s. m. 1. Diminutiv al lui nasture. 2. Mică plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină târâtoare, ramificată, cu frunze alterne penate și cu flori mici, albe, dispuse în raceme (Nasturtium officinale). Cunoscută din Antichitate ca plantă medicinală și condiment, crește în locuri cu exces de umiditate. Și astăzi este întrebuințată ca salată și ca plantă medicinală (are acțiune diuretică, depurativă, expectorantă, afrodisiacă etc.). Sin. cardamă, măcriș de baltă, iarba voinicului ș.a.

NĂSTURELU, com. în jud. Teleorman, în Câmpia Boian, pe stg. Dunării; 3.063 loc. (2000).

Năstur/eica, -el, -ica v. Nastur 2-4.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

năsturel, năsturei s. m. bărbat scund și grăsuț.

Intrare: Năsturel
Năsturel nume propriu
nume propriu (I3)
  • Năsturel
Intrare: năsturel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năsturel
  • năsturelul
  • năsturelu‑
plural
  • năsturei
  • năstureii
genitiv-dativ singular
  • năsturel
  • năsturelului
plural
  • năsturei
  • năstureilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năsturel, năstureisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui nasture. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: năsturaș
    • format_quote Tabăra de soldăței, Așa nalți și subțirei, Și la piept cu năsturei. SEVASTOS, C. 121. DLRLC
  • 2. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina târâtoare, cu flori mici, albe, grupate în inflorescențe bogate, folosită ca salată și ca plantă medicinală (Nasturtium officinale). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Nasture + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.