3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

măgurele sfp [At: BUD, P. P. 47 / E: măgură + -ele] 1-18 (Reg; șhp) Măgurică (1-18).

Măgurele f. pl. 1. sat în jud. Ilfov: 2450 loc.; 2. V. Turnu-Măgurele.

MĂGURICĂ, măgurele, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui măgură.Măgură + suf. -ică.

măguri sf [At: DEX / Pl: ~ici / E: măgură + -ică] 1-18 (Reg; șhp) Măgură (1-9) (mică) Si: (reg) măguliță (1-18), măgurele (1-18), măgurică (1-18), măgurice (1-18).

MĂGURICĂ, măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură.Măgură + suf. -ică.

MĂGURICĂ, măgurele, s. f. Diminutiv al lui măgură. (Fig.) Ciucurele, măgurele Merg pe drum inșirățele; Ciucur, măgur Șede-n drum, Trage din liulea la scrum. SBIERA, P. 322.

Turnu-Măgurele n. oraș comercial așezat pe Dunăre, la stânga Oltului, cap. jud. Teleorman: 9500 loc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

măguri (reg.) s. f., g.-d. art. măgurelei; pl. măgurele

!măguri (reg.) s. f., g.-d. art. măgurelei; pl. măgurele, art. măgurelele

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MĂGURELE 1. Com. în jud. Ilfov, situată în Câmpia Română, pe stg. văii Ciorogârla; 8.608 loc. (2000). Ferme legumicole și zootehnice. Aici se află Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”. Complex turistic. Com. M. a fost declarată oraș la 18 apr. 1989 și apoi trecută din ou în categoria comunelor la 22 iam. 1990. Până la 17 febr. 1968, satul și com. M. s-au numit Oteteleșanu, iar între 23 ian. 1981 și 12 apr. 1996, a făcut parte din Sectorul Agricol Ilfov. Bisericile Sfinții Împărați Constantin și Elena (sec. 18), Sf. Treime-Gherman (1797), Sfinții Ioachim și Ana (sec. 19), în satele M., Alunișu și Vârteju. 2. Com. în jud. Prahova, în Subcarpații Prahovei, pe râul Teleajen; 4.919 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.). Pomicultură. Prelucr. fructelor. În satul Coada Malului a fost descoperit (1932) un tezaur dacic (sec. 1 î. Hr.) alcătuit dintr-o pereche de fibule, o brățară spiralică, fragmente dintr-un lănțișor ș.a. Han (sec. 19).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂGURÉLE s. f. pl. (Regional) Diminutiv (hipocoristic) al lui m ă g u r ă (1). Pentru mîndra mea Mărie, Lăsai boii pe cîmpie, Și vacile pe vîlcele, Oile pe măgurele. BUD, P. P. 47. Ciucurele, măgurele, Merg pe drum înșirățele; Ciucur, măgur, Șede-n drum, Trage din liulea tutun (Ciobanul și oile). SBIERA, P. 322, cf. GOROVEI, C. 75, PASCU, C. 87. – Măgura + suf. -ele.

Intrare: măgurele
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • măgurele
  • măgurelele
genitiv-dativ singular
plural
  • măgurele
  • măgurelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Măgurele
Măgurele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: măgurică
măgurică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măguri
  • măgurica
plural
  • măgurele
  • măgurelele
genitiv-dativ singular
  • măgurele
  • măgurelei
plural
  • măgurele
  • măgurelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

măguri, măgurelesubstantiv feminin

  • 1. regional Diminutiv al lui măgură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat Ciucurele, măgurele Merg pe drum inșirățele; Ciucur, măgur Șede-n drum, Trage din liulea la scrum. SBIERA, P. 322. DLRLC
etimologie:
  • Măgură + sufix -ică. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.