2 intrări

2 definiții


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MYRICARIA Desv., CĂTINĂ, fam. Tamaricaceae, gen originar din Europa și Asia, arbuști sau semiarbuști cu frunze mici, Caduce, cca 10-12 specii. Flori (pe tip 5, 10 stamine concrescute la bază, antere roșii, stigmat sesil, 3-4 lobat) mai multe în buchete, reunite în spice terminale. Fruct, capsulă.

Myricaria germanica Desv. (syn. Tamarix germanica L.), specie ce înflorește vara. Flori roșii-deschis, scurt-pedunculate, fiecare floare însoțită de o bractee, dispuse în spice lungi-terminale. Frunze glauce, liniar-lanceolate, glabre, sesile, imbricate. Arbust cu tulpină cilindrică, înaltă de cca 1,90 m, glabră, roșiatică, lujeri erecți, bogat înfrunziți.

Intrare: Myricaria (gen de plante)
Myricaria (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Myricaria
Intrare: Myricaria germanica
Myricaria germanica park  nomenclatura binară
compus
  • Myricaria germanica