2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚZĂ, muze, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse.

mu sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 164v/15 / Pl: ~ze / E: lat mussi, ngr μοῦσα, it musa, ger Muse, fr muse] 1 (Mit) Fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor. 2 (Spc) Zeiță a poeziei, inspiratoare a poeților. 3 (Fig) Femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 4 (Fig) Inspirație poetică. 5 (Liv) Poezie. 6 (Liv) Literatură. 7 (Liv) Artă.

MÚZĂ, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse.

MÚZĂ, muze, s. f. 1. (În mitologia clasică) Fiecare dintre cele 9 zeițe ocrotitoare ale artelor și ale științelor; (în special) zeița poeziei care inspiră pe poeți. O, muză, vino și mă-nspiră. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 118. ♦ Fig. Femeie iubită de un poet și care îl inspiră. ◊ (În invocațiile poeților antici și, prin imitație, la poeții moderni) Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? în care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă?... O, muza mea. TOPÎRCEANU, P. 195. Muză, ce lui Omir odinioară Cînta și Vatrahomiomahia, Cîntă și mie, fii bunișoară, Toate cîte făcu țigănia. BUDAI-DELEANU, Ț. 71. 2. Fig. Izvorul inspirației poetice, precum și însăși inspirația. Gîze, flori întîrziate, Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîte-o strofă lirică. TOPÎRCEANU, 52. Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vînînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt, Cînd pîn lună și pîn stele, cînd pe cer și pe pămînt. ALEXANDRESCU, P. 52. 3. (Învechit) Poezie, literatură. Era pe vremea cînd muza romînească abia gîngăvea. SADOVEANU, E. 225.

MÚZĂ s.f. Fiecare dintre cele nouă zeițe, fiice ale lui Zeus, care ocroteau artele și științele; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ♦ (Fig.) (Izvor de) inspirație poetică. [< lat. musa].

MÚZĂ s. f. 1. (mit. gr.) fiecare dintre cele nouă zeițe ocrotitoare ale artelor și științelor; (p. ext.) zeița poeziei, inspiratoare a poeților. ◊ (fig.) femeie iubită de un poet, pe care îl inspiră. 2. (fig.) inspirație poetică. (< lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse)

MÚZĂ ~e f. 1) Zeiță a poeziei, inspiratoare a poeților. 2) Izvor al inspirației poetice. 3) livr. Operă poetică. 4) Inspirație poetică, evocată de o femeie considerată ideală. /<lat., it. musa, fr. muse, germ. Muse

Muză f. Mit. Cele nouă Muze: Clio, Muza istoriei; Euterpe, a muzicei; Thalia, a comediei; Melpomena, a tragediei: Terpsicora, a danțului; Erato, Muza elegiei; Polimnia, a poeziei lirice; Caliope, a poeziei epice; și Urania, a astronomiei.

muză f. Mit. fiecare din cele nouă zeițe, fiice ale lui Jupiter si ale Mnemozinei, cari prezidau artele liberale; 2. fig. poezie: a cultiva muzele; 3. inspirațiune poetică; 4. geniul fiecărui poet, caracterul poeziei sale: muza-i e ușoară și sglobie.

*múză f., pl. e (lat. musa, d. vgr. mûsa). Mit. Zeiță care proteja artele, literele și științele. Fig. Poezie: a cultiva muzele. Inspirațiune poetică: ĭ-a venit muza. Geniŭ poetic: muza luĭ Alexandri. – Eraŭ noŭă muze, fiice ale luĭ Joĭe și ale Mnemosineĭ, și anume: Clio, a istoriiĭ; Eŭterpe, a muziciĭ; Talia (vgr. Tháleia, lat. Thalia), a comediiĭ; Melpomena (vgr. -éne, lat. -ómene), a tragediiĭ; Terpsihora (vgr. -ore, lat. -ichora), a dansuluĭ; Erato (vgr. Erató, lat. érato), a elegiiĭ; Polimnia, a poeziiĭ lirice; Urania (vgr. -ía, lat. -ánia), a astronomiiĭ, și Calíope (vgr. -ópe, lat. -iope), a elocŭențeĭ și poeziiĭ eroice. Ele locuĭaŭ cu Apóline în Parnas, Pind și Elicone.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múză s. f., g.-d. art. múzei; pl. múze

múză s. f., g.-d. art. múzei; pl. múze


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

múză (múze), s. f. – Zeiță a poeziei. Fr. muse.Der. muzeu, s. n., din fr. musée.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

múză, muze s. f. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă fiice ale lui Zeus și Mnemosina (Clio, Euterpe, Talia, Melpomena, Terpsihora, Erato, Polimnia, Urania și Caliopa), considerate ocrotitoare și inspiratoarele artelor și științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. – Din lat., it., gr. musa, fr. muse, germ. Muse.

MÚZĂ (< lat., it., fr., ngr., germ.) s. f. (în mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile alegorice, ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei: Caliope, m. poeziei epice și a elocinței; Clio, m. instoriei; Erato, m. poeziei erotice; Euterpe, m. poeziei lirice și a muzicii; Melpomene, m. tragediei; Polimnia, m. imnurilor; Talia, m. comediei; Terpsihora, m. dansului; Urania, m. astronomiei. ♦ P. ext. Izvor de inspirație poetică; inspirația însăși.

Intrare: Muză
Muză nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muză
Intrare: muză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mu
  • muza
plural
  • muze
  • muzele
genitiv-dativ singular
  • muze
  • muzei
plural
  • muze
  • muzelor
vocativ singular
plural

muză

  • 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor, considerate fiice ale lui Zeus și ale Mnemosinei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • O, muză, vino și mă-nspiră. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 118.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Inspirație poetică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gîze, flori întîrziate, Muza mea satirică V-a-nchinat de drag la toate Cîte-o strofă lirică. TOPÎRCEANU, B. 52.
      surse: DLRLC
    • Să mă vezi umblînd pe cîmpuri, rătăcit cu muza mea, Și vînînd cîte-o idee, cîte-o rimă, un cuvînt, Cînd pîn lună și pîn stele, cînd pe cer și pe pămînt. ALEXANDRESCU, P. 52.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Femeie iubită de un poet și care îl inspiră.
      surse: DLRLC MDN '00 attach_file 2 exemple
      exemple
      • Prin ce ținuturi rătăcești Pribeagă? În care grotă din povești Ai hibernat o vară-ntreagă?... O, muza mea. TOPÎRCEANU, P. 195.
        surse: DLRLC
      • Muză, ce lui Omir odinioară Cîntași Vatrahomiomahia, Cîntă și mie, fii bunișoară, Toate cîte făcu țigănia. BUDAI-DELEANU, Ț. 71.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Era pe vremea cînd muza romînească abia gîngăvea. SADOVEANU, E. 225.
      surse: DLRLC

etimologie: