33 de intrări

Articole pe această temă:

89 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat[1], dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa Ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca. modificată

  1. În original, foarte interpretabil, adaptat pentru supt și înțelept. cata

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum).Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca.

MÚSCĂ, muște, s. f. I. 1. Insectă din ordinul dipterelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt, care trăiește pe lîngă casa omului; nume dat și altor insecte din același ordin; (popular) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se știe numele. O muscă îmi cînta în jurul capului o muzică lină. SADOVEANU, O. VI 313. Musca. a ieșit din nou, a plecat, a reapărut. ARGHEZI, F. T. 110. Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 143. Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4. Nu toate muștele fac miere (= nu toți oamenii se arată destoinici la munca la care sînt puși; aparențele înșală). ◊ Fig. Și numai omul cel mare, stăpîne, tu-l osîndești, Ca să moară deopotrivă cu muștele omenești. HASDEU, R. V. 165. ◊ (Cu sens colectiv) Faci sămne... cu capii, așa, ca un cal ce se apără de muscă? ALECSANDRI, T. I 357. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină. Cal rău de muscă = cal nărăvaș. A cădea (sau a se băga) ca (sau cum cade, cum se bagă) musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales, a interveni într-o discuție în chip nepotrivit. Te-ai fi împrietenit cu vreun băiat, chemîndu-se că ai pe cineva acolo și că nu cazi cum cade musca-n lapte. PAS, Z. I 293. A fi (a se ști sau a se simți) cu musca pe căciulă v. căciulă. A se aduna (a se strînge sau a veni) ca muștele la miere = a se aduna undeva la ceva plăcut, (în mare număr). (Despre o colectivitate de oameni) A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare, pe capete, cu nemiluita. ◊ Compuse: muscă-albastră (de carne) = muscă mai mare decît musca de casă, cu abdomenul albastru-lucios (Calliphora vomitoria); muscoi; pasăre-muscă v. pasăre. 2. (Popular) Albină. îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului, iar maica Evlampia băgase de seamă că avea dar; nu-l înțepau muștele. SADOVEANU, P. M. 50. II. 1. Mic smoc de fire din barbă, lăsate să crească sub buza inferioară. V. barbișon, cioc. Mustața mică, mătăsoasă avea parcă sub’ ea un soi de sedilă pusă pe buza de jos, o așa-zisă muscă. V. ROM. octombrie 1953, 135. 2. Scobitură înnegrită în dinții calului, care după vîrstă de 6 ani se șterge prin roadere. V. mișină 2. 3. (Regional) Cătarea armelor de foc.

MÚSCĂ múște f. 1) Insectă din ordinul dipterelor, cu două aripi subțiri și cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și pentru supt. ~-de-casă. ◊ A se aduna (sau a se strânge, a se grămădi, a veni) ca muștele la miere a se aglomera într-un loc (unde este rost de câștig ușor, fără muncă). (Să se audă) ~a! să fie liniște perfectă. A se simți (sau a se ști) cu ~a pe căciulă a se simți vinovat de ceva. Nu toate muștele fac miere nu oricine (poate) face bun și folositor. 2) pop. Orice insectă mică zburătoare. 3) Semn negru în mijlocul panoului de tragere. [G.-D. muștei] /<lat. musca

muscă f. insectă dipteră cu aripioare transparente: cu musca pe căciulă, vinovat (aluziune la hoțul de stup care fu trădat de albina aninată pe căciula lui). [Lat. MUSCA].

múscă f., pl. ște (lat. mŭsca, muscă, d. vgr. myiske, dim. d. myîa, muscă; it. pv. cat. sp. pg. mosca, fr. mouche). Un insect dipter care plictisește foarte mult oameniĭ (maĭ ales la masă) și vitele. Alte insecte zburătoare care seamănă a muscă. Fire de barbă lăsate nerase supt buză. A te vîrî ca musca, a te amesteca în toate plictisindu-ĭ pe ceĭ-lalțĭ. A fi răŭ de muscă, a suferi din pricina muștelor (de ex., a strechiiĭ), vorbind de caĭ. A fi cu musca pe căcĭulă, a fi orĭ a te simți vinovat (pin aluziune la un Țigan care furase mĭere și fusese închis cu alțiĭ bănuițĭ și eĭ fără să fie vinovațĭ. La închisoare, judecătorul le zise: „Musca se va pune pe căcĭula celuĭ vinovat”. Atuncĭ Țiganu, fără să se gîndească ce face, rîdică mîna la căcĭulă ca să alunge musca imaginară, și așa fu descoperit în hohotele de rîs ale celor-lalțĭ). Prov. Nu toate muștele fac mĭere (ci numaĭ albinele), nu toțĭ oameniĭ îs harnicĭ. Mișină.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor și cu fălcile acoperite cu formații cornoase; (și la sg.) animal din această clasă. ◊ (De-a) pasărea zboară = joc de copii în care jucătorii imită zborul unei păsări. ♦ Fig. Avion. 2. Spec. Nume generic pentru păsările (1) domestice crescute pe lângă casa omului în scop economic; orătanie; spec. găină. ♦ Carne de pasăre (2), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. 3. (Reg.) Vrabie. 4. Compuse: pasărea-muscă = colibri; pasărea-liră = pasăre australiană la care masculul are coada în forma unei lire, viu colorată (Menura superba); pasărea-omătului = pasăre mică cu penele de diferite culori în care predomină culoarea albă (Plectrophenax nivalis); pasărea-cânepii = cânepar; pasărea-paradisului = pasăre exotică cu pene bogate și frumos colorate (Paradisea apoda). [Var.: (înv. și pop.) pásere s. f.] – Lat. passer.

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, s. m. și f. Cel care are patima beției, care are obiceiul de a se îmbăta, de a bea peste măsură băuturi alcoolice. Cum, lele Ileană, Spînu e bețiv? SADOVEANU, N. F. 104. Pentru un bețiv toate se reduc la un vin bun. VLAHUȚĂ, O. A. 214. Tacă-vă gura, bețivilor, că v-aud copilele. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ (Adjectival, în compusul) Muscă-bețivă = musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).

PÁSĂRE, păsări, s. f. 1. Vertebrat ovipar, cu corpul acoperit cu pene și cu membrele anterioare transformate în aripi pentru zbor. Păsări de apă albe se înalță pe vîrful catargelor. SAHIA, N. 40. Toate păsările dorm, Numai eu nu mai am somn! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. Nu da pasărea din mînă pentru cea de pe gard (= nu lăsa să-ți scape un lucru sigur pentru unul îndoielnic). Toată pasărea pe limba ei piere (= fiecare plătește într-un fel sau altul pentru faptele sale). ◊ Pasăre de curte v. curte. Pasăre călătoare v. călător (3). Pasăre măiastră v. măiestru. ◊ Fig. Pasăre de fier = avion. Trăim într-un veac în care... păsări de fier brăzdează văzduhul. SADOVEANU, E. 62. Lapte de pasăre v. lapte. 2. Compuse: pasăre-muscă = colibri (Trochilus palia). Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214; pasărea-omătului = pasăre mică, cu pene de diferite culori, predominînd culoarea albă; trăiește în munții Carpați și rareori la șes (Montifringilla nivalis, Fringilla nivalis). Pasărea-omătului... mai cu seamă în munții Carpaților se află într-un număr foarte însemnat. MARIAN, O. I 386; pasărea-paradisului v. paradis; pasărea-cînepei = cînepar; pasărea-morții = cucuvea; pasăre-tătărască = nagîț; pasăre-țigănească = codobatură. – Pl. și: pasări (BUJOR, S. 90, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 219). – Variantă: pásere, paseri (SADOVEANU, O. II 540, GÎRLEANU, L. 42, ISPIRESCU, L. 17), s. f.

BEȚÍV, -Ă, bețivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care are patima beției. 2. Adj. (În expr.) Muscă-bețivă = musculiță care trăiește în roiuri în jurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris). – Din bețiu (rar folosit,<lat. *bibitivus) + suf. -iv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

múscă s. f., g.-d. art. múștei; pl. múște

múscă s. f., g.-d. art. múștei; pl. múște

!músca-ciréșelor (insectă) s. f. art./múscă-de-ciréșe s. f., g.-d. art. múștei-ciréșelor/múștei-de-ciréșe

!músca-hóiturilor (insectă) s. f. art., g.-d. art. múștei-hóiturilor

!múscă-albástră (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-albástre; pl. múște-albástre

!múscă-bețívă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-bețíve; pl. múște-bețíve

!múscă-columbácă (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-columbáce; pl. múște-columbáce

!múscă-de-cál (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-de-cál; pl. múște-de-cál

!múscă-de-cárne (insectă) s. f., g.-d. art. múștei-de-cárne; pl. múște-de-cárne

arată toate definițiile

Intrare: muscă
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă
  • musca
plural
  • muște
  • muștele
genitiv-dativ singular
  • muște
  • muștei
plural
  • muște
  • muștelor
vocativ singular
plural
Intrare: Muscă
Muscă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muscă
Intrare: musca-boului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-boului
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-boului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cailor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cailor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cailor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-cireșelor / muscă-de-cireșe
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-cireșelor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-cireșelor
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cireșe
  • musca-de-cireșe
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cireșe
  • muștei-de-cireșe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: musca-hanțului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-hanțului
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-hanțului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-albastră
muscă-albastră substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-albastră
  • musca-albastră
plural
  • muște-albastre
  • muștele-albastre
genitiv-dativ singular
  • muște-albastre
  • muștei-albastre
plural
  • muște-albastre
  • muștelor-albastre
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • musca-hoiturilor
plural
genitiv-dativ singular
  • muștei-hoiturilor
plural
vocativ singular
plural
muscă-de-carne substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-carne
  • musca-de-carne
plural
  • muște-de-carne
  • muștele-de-carne
genitiv-dativ singular
  • muște-de-carne
  • muștei-de-carne
plural
  • muște-de-carne
  • muștelor-de-carne
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-bețivă
muscă-bețivă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-beți
  • musca-beți
plural
  • muște-bețive
  • muștele-bețive
genitiv-dativ singular
  • muște-bețive
  • muștei-bețive
plural
  • muște-bețive
  • muștelor-bețive
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-căiască
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-căiască
  • musca-căiască
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-căiești
  • muștei-căiești
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-cenușie-de-carne
muscă-cenușie-de-carne substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-cenușie-de-carne
  • musca-cenușie-de-carne
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-cenușii-de-carne
  • muștei-cenușii-de-carne
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-columbacă
muscă-columbacă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-columba
  • musca-columba
plural
  • muște-columbace
  • muștele-columbace
genitiv-dativ singular
  • muște-columbace
  • muștei-columbace
plural
  • muște-columbace
  • muștelor-columbace
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-d-a-mică
muscă-d-a-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-d-a-mi
  • musca-d-a-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-d-a-mi
  • muștei-d-a-mi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzai
muscă-de-bâzai substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzai
  • musca-de-bâzai
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzai
  • muștei-de-bâzai
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzăit
muscă-de-bâzăit substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzăit
  • musca-de-bâzăit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzăit
  • muștei-de-bâzăit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzdărat
muscă-de-bâzdărat substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzdărat
  • musca-de-bâzdărat
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzdărat
  • muștei-de-bâzdărat
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-bâzdărit
muscă-de-bâzdărit substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-bâzdărit
  • musca-de-bâzdărit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-bâzdărit
  • muștei-de-bâzdărit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-cal
muscă-de-cal substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-cal
  • musca-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștele-de-cal
genitiv-dativ singular
  • muște-de-cal
  • muștei-de-cal
plural
  • muște-de-cal
  • muștelor-de-cal
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-hoit
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-hoit
  • musca-de-hoit
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-hoit
  • muștei-de-hoit
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-marhă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-marhă
  • musca-de-marhă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-marhă
  • muștei-de-marhă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-varză
muscă-de-varză substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-varză
  • musca-de-varză
plural
  • muște-de-varză
  • muștele-de-varză
genitiv-dativ singular
  • muște-de-varză
  • muștei-de-varză
plural
  • muște-de-varză
  • muștelor-de-varză
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-de-viermi
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-de-viermi
  • musca-de-viermi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-de-viermi
  • muștei-de-viermi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-mare
muscă-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-mare
  • musca-mare
plural
  • muște-mari
  • muștele-mari
genitiv-dativ singular
  • muște-mari
  • muștei-mari
plural
  • muște-mari
  • muștelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-mărhască
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-mărhască
  • musca-mărhască
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-mărhaște
  • muștei-mărhaște
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-năprasnică
muscă-năprasnică substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-năprasnică
  • musca-năprasnică
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-năprasnice
  • muștei-năprasnice
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-năzdrăvană
muscă-năzdrăvană substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-năzdrăva
  • musca-năzdrăva
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-năzdrăvane
  • muștei-năzdrăvane
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-oarbă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-oarbă
  • musca-oarbă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-oarbe
  • muștei-oarbe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-otrăvitoare
muscă-otrăvitoare substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-otrăvitoare
  • musca-otrăvitoare
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-otrăvitoare
  • muștei-otrăvitoare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-rea
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-rea
  • musca-rea
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-rele
  • muștei-rele
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-tăună
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-tău
  • musca-tău
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-tăune
  • muștei-tăune
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-vânătă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-vânătă
  • musca-vânătă
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-vinete
  • muștei-vinete
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-veninoasă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-veninoa
  • musca-veninoa
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-veninoase
  • muștei-veninoase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-verde
muscă-verde substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-verde
  • musca-verde
plural
  • muște-verzi
  • muștele-verzi
genitiv-dativ singular
  • muște-verzi
  • muștei-verzi
plural
  • muște-verzi
  • muștelor-verzi
vocativ singular
plural
Intrare: pasărea-muscă
pasărea-muscă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasăre-muscă
  • pasărea-muscă
plural
  • păsări-muscă
  • păsările-muscă
genitiv-dativ singular
  • păsări-muscă
  • păsării-muscă
plural
  • păsări-muscă
  • păsărilor-muscă
vocativ singular
plural

musca-boului

etimologie:

musca-cailor

etimologie:

musca-cireșelor / muscă-de-cireșe muscă-de-cireșe

  • 1. Insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi).
    surse: DEX '09

etimologie:

musca-hanțului

muscă

  • 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt și înțepat, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • O muscă îmi cînta în jurul capului o muzică lină. SADOVEANU, O. VI 313.
      surse: DLRLC
    • Musca... a ieșit din nou, a plecat, a reapărut. ARGHEZI, F. T. 110.
      surse: DLRLC
    • Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 143.
      surse: DLRLC
    • Cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele. CREANGĂ, A. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Și numai omul cel mare, stăpîne, tu-l osîndești, Ca să moară deopotrivă cu muștele omenești. HASDEU, R. V. 165.
      surse: DLRLC
    • (cu sens) colectiv Faci sămne... cu capu, așa, ca un cal ce se apără de muscă? ALECSANDRI, T. I 357.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin generalizare popular Nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie Nu toate muștele fac miere = nu toți oamenii se arată destoinici la munca la care sunt puși; aparențele înșală.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie Rău de muscă = despre cai:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nărăvaș
    • 1.5. expresie Rău de muscă = (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: senzual
    • 1.6. expresie A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau a interveni într-o discuție în mod nepotrivit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Te-ai fi împrietenit cu vreun băiat, chemîndu-se că ai pe cineva acolo și că nu cazi cum cade musca-n lapte. PAS, Z. I 293.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. expresie A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.9. expresie A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.10. expresie A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.11. Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îi era drag să învețe și el meșteșugul albinăritului, iar maica Evlampia băgase de seamă că avea dar; nu-l înțepau muștele. SADOVEANU, P. M. 50.
      surse: DLRLC
  • 3. prin analogie (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Mustață foarte mică.
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Mustața mică, mătăsoasă avea parcă sub ea un soi de sedilă pusă pe buza de jos, o așa-zisă muscă. V. ROM. octombrie 1953, 135.
        surse: DLRLC
  • 4. prin analogie regional Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. prin analogie popular Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. prin analogie (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la plural) lovituri în centrul țintei.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere regional Cătarea armelor de foc.
      surse: DLRLC
  • 7. prin analogie regional Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 8. prin analogie sport Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 48 kg și seniorii până la 52 kg.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

muscă-albastră musca-hoiturilor muscă-de-carne

  • 1. Specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: muscoi viermănar

etimologie:

muscă-bețivă

  • 1. Musculiță care de obicei trăiește în roiuri mari împrejurul vaselor cu băuturi alcoolice (Drosophila funebris).
    surse: DLRLC

etimologie:

muscă-căiască

etimologie:

muscă-cenușie-de-carne

  • 1. Insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria).
    surse: DEX '09

etimologie:

muscă-columbacă

  • 1. Insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis).
    surse: DEX '09

etimologie:

muscă-d-a-mică

etimologie:

muscă-de-bâzai

etimologie:

muscă-de-bâzăit

etimologie:

muscă-de-bâzdărat

etimologie:

muscă-de-bâzdărit

etimologie:

muscă-de-cal

  • 1. Insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina).
    surse: DEX '09 sinonime: căpușă

etimologie:

muscă-de-hoit

etimologie:

muscă-de-marhă

etimologie:

muscă-de-varză

  • 1. Insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae).
    surse: DEX '09

etimologie:

muscă-de-viermi

etimologie:

muscă-mare

etimologie:

muscă-mărhască

etimologie:

muscă-năprasnică

etimologie:

muscă-năzdrăvană

etimologie:

muscă-oarbă

etimologie:

muscă-otrăvitoare

etimologie:

muscă-rea

etimologie:

muscă-tăună

etimologie:

muscă-vânătă

etimologie:

muscă-veninoasă

etimologie:

muscă-verde

  • 1. Insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar).
    surse: DEX '09 sinonime: viermănar

etimologie:

pasărea-muscă

  • surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ochii așteptau fără mirare să vadă apărînd și făpturi potrivite priveliștii: șerpi groși cît brațul, pasărea-muscă, o maimuță balansîndu-se în leagănul de liane. C. PETRESCU, R. DR. 214.
      surse: DLRLC
  • comentariu Forma de nominativ singular neaccentuat nu se folosește.
    surse: dexonline

etimologie: