2 intrări

4 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Muresianu (citește: Murășan).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Mureșianu, Iuliu (1900-1956), compozitor, n. la Blaj, prof. la Conservatorul din Cluj. A compus muzică de teatru, simfonică, de cameră, vocal-simfonică (printre care Liturghia I, 1939, pentru cor bărbătesc și orchestră de coarde), vocală și corală (Liturghia a II-a, pentru cor mixt, 1943).

MUREȘIANU, Ion B. (1914-2001, sat Sintești, jud. Timiș), preot român. Lucrări privind istoria și cultura Banatului („Colecția de artă religioasă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei și Carnsebeșului”, „Mănăstiri din Banat”, „Cartea veche bisericească din Banat”).

MUREȘIANU 1. Iacob M. (1812-1887, n. Rebrișoara, jud. Bistrița-Năsăud), publicist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1877). Activitate politică susținută pentru emanciparea românilor transilvăneni. Colaborator al lui G. Barițiu la editarea „Gazetei de Transilvania” (1838-1850) pe care, ulterior, o va conduce singur (1850-1878). Ca membru al organizației culturale ASTRA a încurajat activitatea Reuniunii Femeilor Române. 2. Iacob M. (1857-1917, n. Brașov), compozitor și pedagog român. Fiul lui M. (1). Muzică simfonică (uvertura „Ștefan cel mare”), vocal-simfonică („Mănăstirea Argeșului”, „Erculeanul”, „Constantin Brâncoveanu”), piese instrumentale, opereta „Millo-director”, pe text de V. Alecsandri. A fundat și a condus revista „Musa Română” de la Blaj (1888-1907).

Intrare: Muresianu
Muresianu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muresianu
Intrare: Mureșianu
Mureșianu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mureșianu