3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNTEÁN, -Ă, munteni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Muntenia. 2. S. m. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. 3. Adj. Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean.

muntean2 s [At: LB / Pl: nct / E: ns cf muntean1] (Trs; înv) Monedă nemțească.

muntean1 [At: CANTEMIR, IST. 370 / Pl: ~eni / E: munte + -ean] 1 sm (Îoc câmpean, vălean) Om originar de la munte (1). 2 sm (Îoc câmpean, vălean) Om care trăiește la munte (1). 3 a Care aparține locuitorilor de la munte (1) Si: muntenesc. 4 a Specific locuitorilor de la munte (1) Si: muntenesc. 5-6 sm Persoană care (face parte din populația de bază a Munteniei sau) este originară de acolo. 7 smp Populație a Munteniei. 8 sa Vânt care bate dinspre nord sau dinspre răsărit Si: (reg) băltăganul.

MUNTEÁN, munteni, s. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei ori este originară de acolo. 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte. ♦ (Adjectival) Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte; muntenesc. – Munte + suf. -ean.

MUNTEÁN, -Ă, munteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană care locuiește la munte, de la munte. Munteanului i-i dat să-și cîștige pînea cea de toate zilele cu toporul. SADOVEANU, B. 10. Ești tu fată de muntean sau copilă de vălean? ALECSANDRI, P. I 97. ♦ (Adjectival) De la munte. Pentru noi, țăranii munteni,este o mare facere de bine! CREANGĂ, A. 19. Înaintînd am început a videa și sătenii în costumul muntean. NEGRUZZI, S. I 308. 2. Persoană care este originară din Muntenia sau locuiește în Muntenia. Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire, Și la moarte cu-nfrățire! ALECSANDRI, P. A. 104.

MUNTEÁN ~éni m. 1) Locuitor de la munte. 2) Persoană care face parte din populația de bază a Munteniei sau este originară din Muntenia. /munte + suf. ~ean

muntean a. dela munte. ║ m. 1. locuitor dela munte; 2. locuitor din Muntenia.

munteán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor de la munte. Român, locuitor din Muntenia. S. n., pl. inuz. ene. Vîntu de nord (Munt. vest). V. vînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!munteán adj. m., s. m., pl. munténi; adj. f. munteánă, pl. munténe

munteán s. m., pl. munténi

munteán s. m., pl. munténi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MUNTEÁN s., adj. 1. s. (IST.) plăieș. 2. adj. v. muntenesc.

MUNTEAN s., adj. 1. s. plăieș. 2. adj. muntenesc.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MUNTEAN, Drăgan (n. 1955, sat Poienița Voinii, jud. Hunedoara), cântăreț român de muzică populară. Repertoriu și stil tradițional, reprezentativ pentru Ținutul Pădurenilor, Hunedoara.[1]

  1. A decedat în anul 2002. — CristinaDianaN

MUNTEAN etnic, designă în special pe insul „originar din Muntenia”. 1. – (Isp IV1); Nicșul, șoimar (16 A IV 253); – Radu țig. (16 A IV 224); n. de apartenență locală ca și: Muntian, Stoica, mold. (Glos) 2. Prenume date la fete în Moldova: Munteanca f. (Sur V, XXIV); – sora Dochiței (BCI VII 9). 3. N. marital: Muntenița, Maria, „soția lui Muntean” (ib. 99). 4. Muntenaș (Viciu 16). 5. Latinizare din epoca umanismului (?): Montanul, ard., 1633 (Paș), cf. Montanus supranumele unui poet latin.

Intrare: Muntean
Muntean nume propriu
nume propriu (I3)
  • Muntean
Intrare: muntean (adj.)
muntean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntean
  • munteanul
  • munteanu‑
  • muntea
  • munteana
plural
  • munteni
  • muntenii
  • muntene
  • muntenele
genitiv-dativ singular
  • muntean
  • munteanului
  • muntene
  • muntenei
plural
  • munteni
  • muntenilor
  • muntene
  • muntenelor
vocativ singular
plural
Intrare: muntean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muntean
  • munteanul
  • munteanu‑
plural
  • munteni
  • muntenii
genitiv-dativ singular
  • muntean
  • munteanului
plural
  • munteni
  • muntenilor
vocativ singular
  • munteanule
  • muntene
plural
  • muntenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

muntean (adj.)

  • 1. Care aparține locuitorilor de la munte, specific locuitorilor de la munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muntenesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pentru noi, țăranii munteni, este o mare facere de bine! CREANGĂ, A. 19.
      surse: DLRLC
    • Înaintînd am început a videa și sătenii în costumul muntean. NEGRUZZI, S. I 308.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Munte + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

muntean (s.m.)

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Muntenia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Măi muntene, măi vecine, Vină să te prinzi cu mine, Și la viață cu unire, Și la moarte cu-nfrățire! ALECSANDRI, P. A. 104.
      surse: DLRLC
  • 2. Persoană care locuiește la munte sau este originară de la munte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Munteanului i-i dat să-și cîștige pînea cea de toate zilele cu toporul. SADOVEANU, B. 10.
      surse: DLRLC
    • Ești tu fată de muntean sau copilă de vălean? ALECSANDRI, P. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Munte + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX