2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUNDÁ s. f. Grup de șase limbi vechi, aglutinante, vorbite în India centrală. (cf. fr. mounda)

Munda f. vechiu oraș în Spania: victoria lui Cezar asupra fiilor lui Pompeiu (45 a. Cr.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MUNDÁ s. n.: în sintagma limbă mundá (v.).

Intrare: Munda
Munda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: munda
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • munda
  • mundaua
plural
genitiv-dativ singular
  • mundale
  • mundalei
plural
vocativ singular
plural