2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță.

MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță.

moviliță sf [At: NECULCE, L. 10 / Pl: ~țe / E: movilă + -ță] 1-10 (Șhp) Movilă (1, 4, 6, 8-9) (cam mică) Si: (reg) moviluță (1-10).

MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă. Șezu privind acea proaspătă moviliță de pămînt, pînă ce soarele începu a se coborî spre apus. NEGRUZZI, S. I 32. Pe gura movilei Ș-a moviliței, Sînt trei sulițe înfipte. PĂSCULESCU, L. P. 222. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca... Ochii roată că-și făcea. TEODORESCU, P. P. 451.

movilíță f., pl. e (dim. d. movilă). Movilă mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

movilíță s. f., g.-d. art. movilíței; pl. movilíțe

movilíță s. f., g.-d. art. movilíței; pl. movilíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOVILÍȚĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluță. 2. v. mușuroi.

MOVILIȚĂ s. 1. (GEOGR.) (reg.) moviluță. 2. mușuroi. (O ~ de pămînt făcută de cîrtițe.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOVILIȚA 1. Com. în jud. Ialomița, situată în câmpia cu același nume, pe valea râului Colceag; 4.546 loc. (2000). 2. Com. în jud. Vrancea, situată la Poalele de SE ale Piem. Zăbrăuți; 4.189 loc. (2000). Viticultură. Biserica Sfinții Voievozi (ante 1809, reclădită în anii 1907-1916). În satul M. și mănăstire de maici (întemeiată în 1990), cu biserica Sf. Nicolae (1808-1809, refăcută în 1858 și restaurată în 1931), în satul Trotușanu.

Intrare: Movilița
Movilița
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: moviliță
moviliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moviliță
  • movilița
plural
  • movilițe
  • movilițele
genitiv-dativ singular
  • movilițe
  • moviliței
plural
  • movilițe
  • movilițelor
vocativ singular
plural

moviliță

  • 1. Diminutiv al lui movilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moviluță mușuroi (s.n.) 3 exemple
    exemple
    • Șezu privind acea proaspătă moviliță de pămînt, pînă ce soarele începu a se coborî spre apus. NEGRUZZI, S. I 32.
      surse: DLRLC
    • Pe gura movilei Ș-a moviliței, Sînt trei sulițe înfipte. PĂSCULESCU, L. P. 222.
      surse: DLRLC
    • Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca... Ochii roată că-și făcea. TEODORESCU, P. P. 451.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Movilă + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09