2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

motru1 sns [At: ALR I, 1611/835 / E: nct] (Bot; reg) Chimen (Carum carvi).

Motru m. 1. afluent de-a dreapta Jiului, udă Mehedinți și o parte a Doljiului: 100 km.; 2. Vale și munte în jud. Mehedinți; 3. mănăstire în jud. Doljiu și Mehedinți.

Gura-Motrului f. sat în jud. Doljiu cu ruine vechi.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOTRU 1. Piemontul Motrului (sau Dealurile Piemontane ale Motrului), unitate de relief în NV Piemontului getic, constituită dintr-o succesiune de platouri suspendate față de văile râurilor Motru, Coșuștea, Hușnița ș.a., cu alt. ce descresc de la 400 m în NV la 250 m în SV. Versanții văilor au forma unor frunți de cuestă și sunt afectați de puternice ravenări și surpări. Cuprinde două subunități: Piemontul Coșuștei și Piemontul Bălăciței. 2. Râu, afl. dr. al Jiului la Filiași; 120 km. Izv. din M-ții Vâlcan, de sub vf. Oslea, de la 1.230 m alt. și colectează apele din M-ții și Pod. Mehedinți. Trece prin orașele Motru și Strehaia. 3. Lac de acumulare construit pe cursul superior al râului Motru (înălțimea barajului: 49 m), la c. 15 km amonte de confl. râului Motru Sec cu Motru. Supr.: c. 2 km2; vol. 3 mil. m3. Face parte din complexul hidrotehnic și energetic Cerna-Motru-Tismana. 4. Municipiu în jud. Gorj, situat în vecinătatea Dealurilor Ploștina și Prigor, pe stg. râului Motru; 25.369 loc. (2000). Stație de c. f. Centru carbonifer (expl. de lignit, prin decopertare, în localitățile Motru, Horăști, Leurda, Ploștina). Centrală de termoficare. Reparații de utilaje miniere. Fabrici de conf. și tricotaje. Oraș nou, declarat ca atare la 27 mai 1966 și municipiu la 18 oct. 2000.

MOTRU, hidronim. 1. Motrul, Lupu și – Dragomir (17 B IV 183). 2. Motra din Uglea b. (M mar); – dobr. (RI XI 215); – fata Motrei (16 A I 306, 541; 17 A II 287). 3. Motrea f., v. și Partea I: Matrona. 4. + -ocea: Motroc/e (17 B III 299); -ea, Drag. (17 B IV 218). 5. + -os: Motrosul t. (Mus); în genitiv: Pîrîul Motroșei (ib.) și ca n. marital: Motroșoaia t. 6. Cont. cu vb. a mătrăși sau cu țig. matrașo: Mătreșoae f., țig. (16 B I 60).

Gura Motrului, m-re în jud. Mehedinți (com. Butoiești), întemeiată în vremea lui Neagoe Basarab de către marele logofăt Harvat și reconstruită în 1653 de marele vornic Preda Brâncoveanu. Între 1841 și 1852 a fost reparată de Eufrosin Poteca. Pictura murală interioară, în stil brâncovenesc, datează din 1704-1705, cu repictări din 1852.

BREZNIȚA-MOTRU, com. în jud. Mehedinți; 2.247 loc. (1991).

RĂDULESCU-MOTRU, Constantin (1868-1957, n. Butoiești, jud. Mehedinți), filozof și psiholog român. Acad. (1923), prof. univ. la București. Președinte al Acad. (1938-1941). În 1906 a înființat primul laborator de psihologie experimentală din România. A pus bazele (1910) și a condus „Societatea de studii filozofice” devenind ulterior „Societatea română de filozofie” și diverse periodice („Noua revistă română”, „Revista de filozofie”, „Analele de psihologie”; în 1905 a editat „Studii filozofice” devenite în 1923, „Revista de filozofie”). Concepția sa, un determinism teleologic, energetic și personalist care include intervenția umană în mersul societății este susținută de idei din criticile lui Kant („Personalismul energetic”, „Elemente de metafizică pe baza filozofiei kantiene”). R.-M. a realizat o critică a fondului tradițional românesc („Românismul”), a politicianismului primitiv românesc („Cultura română și politicianismul”). Promotor al psihologiei experimentale în România („Problemele psihologiei”, „Curs de psihologie”).

Intrare: motru
motru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Motru
Motru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Motru