montan, ~ă [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: lat motanus] 1 a Care aparține muntelui Si: (înv) montanistic (1). 2 a Specific muntelui Si: (înv) montanistic (2). 3 a Care se referă la munte Si: (înv) montanistic (3). 4 a Care provine de la munte Si: (înv) montanistic (4). 5 smf (Nob) Locuitor de la munte Si: muntean.

MONTAN, -Ă, montani, -e, adj. (Livresc) De munte. Locuri ierboase, uscate, din regiunea montană. FLORA R.P.R. II 84.

MONTAN, -Ă adj. (Liv.) De munte, muntos. [< lat. montanus].

MONTAN, -Ă adj. de munte. (< lat. montanus)

MONTAN ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru o regiune muntoasă; care aparține unei regiuni muntoase. Peisaj ~. /<lat. montanus

montan adj. m., pl. montani; f. montană, pl. montane

montan adj. m., pl. montani; f. montană, pl. montane

montan adj. m., pl. montani; f. sg. montană, pl. montane

MONTAN adj. v. muntos.

montan adj. v. MUNTOS.

MONTANA [montænə], stat în NV S.U.A.; 380,8 mii km²; 878,8 mii loc. (1997). Centrul ad-tiv: Helena. Expl. de min. de cupru, zinc, plumb, crom, fier, mangan, fosfați și de petrol și gaze naturale. Metalurgia neferoaselor; prelucr. lemnului; ind. alim. Grâu, secară, sfeclă de zahăr, porumb. Creșterea animalelor. Zonă turistică.

MONTANUS (MONTAN) (?-c. 180 d. Hr.), teolog grec. Convertit la creștinism, la jumătatea sec. 2, a înființat în Frigia o sectă proprie, bazată pe o riguroasă etică, cu tentă escatologică și martirologică. Numeroșii săi adepți, răspândiți și în V Imp. Roman, au fost combătuți ca eretici de Biserica creștină până în sec. 9.

ROȘIA MONTANĂ, com. în jud. Alba, situată la poalele NV ale M-ților Metaliferi, pe râul Roșia; 3.588 loc. (2005). Haltă de c. f. (în satul R. M.). Expl. de min. auro-argentifere și cuprifere. Muzeul mineritului. În arealul com. R. M. a existat o importantă așezare romană, cunoscută sub numele de Alburnus Maior, considerată ca cel mai important centru de extracție a aurului din Dacia. Săpăturile arheologice (1855) au scos la iveală multe tăblițe cerate cu inscripții care menționau o mare diversitate de coloniști specializați în exploatări miniere. Tot aici, au mai fost identificate mai multe galerii de mină din epoca dacică și din timpul stăpânirii romane, resturile unei roți hidraulice de lemn și o instalație complexă de drenaj, cu roți suprapuse. În satul Cărpiniș, atestat documentar în 1595, se află casa natală a lui Ion Oargă (cunoscut sub numele de Cloșca), renovată în 1985, în care a fost amenajat un muzeu memorial. În satul R. M., atestat documentar în 1733, se află biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 18) și numeroase case vechi din sec. 18-19. În arealul com. R. M. există rezervațiile geologice Piatra Corbului (martor litologic al fazelor de erupții târzii, alcătuit din andezite piroxenice) și Piatra Despicată (un bloc de andezit bazaltoid de culoare închisă). Centru turistic și punct de plecare spre Detunatele.

RUSCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin; situată în zona culoarului Bistra, la poalele S ale m-ților Poiana Ruscăi, pe râul Rusca, la confl. cu Bistra; 2.162 loc. (2005). Expl. de sulfuri polimetalice și marmură (în satul Ruschița). Instalație de flotare a minereurilor. În satul R.M., atestat documentar în 1803, se află o biserică romano-catolică (1807) și Monumentul turismului (1936). Rezervație naturală.

SASCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin, situată la poalele SV ale m-ților Anina și la cele NE ale m-ților Locvei, în zona de contact cu dealurile Oraviței, pe râul Nera; 1.689 loc. (2005). Expl. de sulfuri metalice. Pomicultură (meri, pruni, peri). Centru de ceramică populară. În satul S. m. se află biserica Sfinții Apostoli Pavel și Petru (1777, pictată în 1851 și restaurată în 1862), iar în satul Slatina-Nera, biserica Adormirea Maicii Domnului (sec. 18, pictată în 1874). Rezervațiile Cheile Nerei-Beușnița (v. Nera) și Cheile Șușarei, incluse în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița.

Anthyllis montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (stamine concrescute, stindard ovat, caliciul campanulat, păros-mătăsos) roșii-purpur, în capitule singulare, lung-pedunculate. Frunze imparipenate, cu foliolele liniare. Semitufă tîrîtoare (cca 15 cm înălțime) păroasă.

Arenaria montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă cu petale de 3 ori mai lungi decît sepalele ovat-lanceolate) mari, lung-pedunculate, solitare, albe. Frunze lanceolate cu o singură nervură. Plantă înaltă pînă la 17 cm, pubescentă, cu tulpina pe sol sau erectă, formează covoare.

Arnica montana L. Specie care înflorește vara. Flori galbene-oranj (cele radiale sînt ligulate, femele, cele ale discului tubuloase, hermafrodite, petale lanceolate cu peri glanduloși în calatidii), 1-3 pe o tulpină erectă cu peri aspri, cilindrică. Frunze pieloase, netede, în rozete bazale sau pe pămînt, ascuțit-ovate, sesile, întregi, peri scurți, cele caulinare ceva mai mici, sesile. Plantă înaltă pînă la 0,50 m, miros aromatic. Fruct, achenă ovată, neagră.

Cystopteris montana (Lam.) Bernh. Specie cu frunze (cca 22 cm lungime) triunghiulare, tripenate, foliole dentate, sori mici, rizom maro- închis, pețioli galbeni, spre bază maro.

Dioscorea montana Eckl. et Zeyh.) Spreng (syn. Testudinaria montana Eckl. et Zeyh.; T. sylvatica hort. Berol.). Specie originară: Tn Africa de S. Frunze pieloase, triunghiular- cordiforme cu lobi mari, rotunjiți, vîrf ascuțit, spinos, 9 nervuri, pețiol 2 cm lungime. Tuberculi lemnificați, mari, pe sol.

Douglasia montana A. Gray. Specie care înflorește primăvara. Flori roz, cca 3 pe un peduncul. Frunze așezate într-o rozetă imbricată, verzi-deschis, nedentate, glabre, cu peri pe margine, îngust-liniare. Plantă cu o formă sferică, înaltă de cca 5,5 cm, formează covoare.

Jasione montana L. Specie care înflorește vara. Flori (stil lung, sepale ovate, laciniile caliciului liniare) albastre-violete, rar albe. Frunze la bază, oblong-cuneiforme, nepețiolate, puțin ondulate, crestate, cu peri asprii. Tulpină (15-75 cm înălțime) erectă, înfrunzită pînă la jumătate, pubescentă. Plantă bienală.

Oxytropis montana (L.) DC. (syn. Astragalus montanus L.). Specie care înflorește vara. Flori (caliciul tubulos-campanulat, pubescent, sepale triunghiulare) albastre-violete sau roșii-violete, 5-10, în racem pendent, cu peri de culoare închisă. Frunze penat-compuse cu 8-14 perechi de foliole ovat-lanceolate, verzi-închis. Semirozetă cu tulpină subțire (cca 10 cm înălțime), slab-mătăsos-pubescentă. Păstaie ovat-umflată, pețiolată, cu peri negricioși.

Paeonia suffruticosa Andr., (syn. P. arborea Don; P. montan Sims). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori de culoare roz, albă sau bleu, diametrul 16 cm, simple sau duble, cu pete mari la baza fiecărei petale ce înconjoară staminele galbene de pe ridicătura centrală. Arbust ramificat, înalt de 0,80-1,50 m. Frunze mari, dublu-tripenate. Rezistă iarna afară foarte bine.

Satureja montana L. [syn. Micromeria montana (L.) Rchb.]. Specie care înflorește vara. Flori mici, albe, roz sau violete (labiul superior al corolei rotunjit, plat, cel inferior trilobat, lobii laterali rotunjiți în formă de cupă, lobul central plat, lat, caliciul urceolat, pubescent sau glabru) în axa frunzei și terminale. Frunze sesile, persistente, liniare, edentate, cu marginea rulată. Plantă pînă la 50 era înălțime, tulpină maro-deschis, lemnificațâ la bază.

Soldanella montana Willd. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori campanulate, pendente, albastre-violete (marginile corolei franjurate pînă la mijloc, antere roșii-purpur), așezate terminal, pînă la 10, pe peduncul glandulos, pubescent. Frunze subțiri, rotund-reniforme, dințate, cu pețiolii acoperiți cu glande și peri. Plantă erbacee, pînă la 20 cm înălțime.

Valeriana montana L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, roz-deschis dispuse, în număr mare, în corimbe. Frunze ovat-ascuțite, întregi, pețiolate, glabre. Plantă perenă, pînă la 15 cm înălțime, cu rizom tîrîtor.