3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÓINĂ, (2) moine, s. f. 1. Timp mai călduros și umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheț; p. gener. timp umed și cețos; moloșag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani (pentru a-și spori proprietățile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. moale.

moină2 sf [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pl: ~e / E: nct] (Trs) Măciucă (1).

moină1 sf [At: CARAGIALE, O. VII, 158 / Pl: ~ne / E: ns, cf moale1, moiște] 1 Timp umed și relativ călduros, de obicei cu cerul înnorat în timpul iernii, după o perioadă de temperaturi scăzute Și: (reg) mocirloasă, moiște (1), moișteală, moiștină (1), moleșiță, moloșag Vz tomoroagă[1], tulnic. 2 (Pex; rar) Umezeală. 3 (Pex; rar) Ploaie. 4 (Reg; îs) ~ galbenă Mană (4). 5 (Trs) Loc mocirlos Si: (reg) moiște (2), moiștină (2), rodină. 6 (Pop) Bucată de pământ cultivată sau cultivabilă Si: ogor, (reg) moiște (3). 7 Teren lăsat necultivat o perioadă de timp Si: pârloagă, (reg) mejdină (2), morhoancă, moruncă, năvăloacă, noroi, rât. 8 Pământ nelucrat Si: țelină. 9 (Reg) Porumbiște. 10 (Olt) Parte moale a brațului. 11 (Olt) Încheietură a mâinii. 12 (Iht; reg) Grindel (Cobitis barbatula).

  1. Tomoroagă nu este definit în MDA2. — cata

MÓINĂ, moine, s. f. 1. Timp mai călduros și umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheț; p. gener. timp umed și cețos; moloșag. 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani (pentru a-și spori proprietățile productive). ♦ (Pop.) Ogor. – Cf. moale.

MÓINĂ s. f. 1. Timp umed și călduros, de obicei cu ceață sau ploaie, care urmează iarna după o perioadă de ger (cînd se topește zăpada). Afară, se vedea pădurea ușor ninsă, subt un cer albastru și însorit de moină. SADOVEANU, B. 58. E o zi de moină, parcă-i primăvară. VLAHUȚĂ, O. A. 388. Ciobanii stau în jurul vetrei, Afară-i negură și moină. DEMETRESCU, O. 75. ♦ Timp umed, cu ceață sau cu ploaie, în oricare anotimp. 2. Cîmp muiat de ploaie; cîmp necultivat unul sau mai mulți ani pentru a fi lăsat să se odihnească. Eu cu muierea și cu copila mea lăzuirăm cîteva săptămîni la moină. RETEGANUL, la CADE. Boii mei cînd aud doină Ară țelină și moină. La NEGRUZZI, S. II 26. Arătura de popușoi în moină. I. IONESCU, D. 152. – Pronunțat: moi-nă.

MÓINĂ f. Vreme umedă și relativ călduroasă, care se stabilește iarna după perioada înghețurilor; timp moale. 2) Teren agricol lăsat necultivat pentru a-i spori productivitatea. [G.-D. moinei; Sil. moi-] /cf. moale

moină f. 1. țarină muiată de ape: boii ară țelină și moină NEGR.; 2. timp ploios; 3. Zool. grindel. [Slav. MOĬNŬ].

móĭnă f., pl. e (d. a se muĭa). Timp călduț cînd se topește gheața și zăpada. Țarină, pămînt arat (în opoz. cu țelină). Molan, molete, vîrlan.

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. (Reg.) Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

moina vr, (rar) viim [At: DELAVRANCEA, V. V. 178 / Pzi: 3 ~ea / E: moină1] A se face moină1 (1) Si: (reg) a se moiști, a se moloșăgăi, a se moloșogi.

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. și intranz. A se face moină, a începe să se dezghețe. – Din moină.

MOINÁ, pers. 3 moinează, vb. I. Refl. impers. și intranz. A. se face moină; a începe să se dezghețe. Se moinase și zăpada cădea mai mare și mai deasă. DELAVRANCEA, V. V. 178. – Pronunțat: moi-na.

A SE MOINÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face moină; a se porni moina. /Din moină

moĭneáză (se) v. refl. impers. (d. moĭnă). E moĭnă, se topește zăpada, se dezgheață. – În vest și înmoĭ- (Iov. 154) și îmoĭ-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

móină s. f., g.-d. art. móinei; (terenuri) pl. móine

móină s. f. (sil. moi-), g.-d. art. móinei; (terenuri) pl. móine

moiná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. moineáză

moiná vb. (sil. moi-), ind. prez. 3 sg. moineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÓINĂ s. v. grindel, molan, ogor, pârloagă.

arată toate definițiile

Intrare: Moină
Moină nume propriu
nume propriu (I3)
  • Moină
Intrare: moină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moină
  • moina
plural
  • moine
  • moinele
genitiv-dativ singular
  • moine
  • moinei
plural
  • moine
  • moinelor
vocativ singular
plural
Intrare: moina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moina
  • moinare
  • moinat
  • moinatu‑
  • moinând
  • moinându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • moinea
(să)
  • moineze
  • moina
  • moină
  • moinase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

moina

etimologie:

  • moină
    surse: DEX '98 DEX '09

moină

  • 1. (numai) singular Timp mai călduros și umed, care urmează iarna după o perioadă de îngheț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Afară, se vedea pădurea ușor ninsă, subt un cer albastru și însorit de moină. SADOVEANU, B. 58.
      surse: DLRLC
    • E o zi de moină, parcă-i primăvară. VLAHUȚĂ, O. A. 388.
      surse: DLRLC
    • Ciobanii stau în jurul vetrei, Afară-i negură și moină. DEMETRESCU, O. 75.
      surse: DLRLC
  • 2. Teren agricol lăsat necultivat unul sau mai mulți ani (pentru a-și spori proprietățile productive).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Eu cu muierea și cu copila mea lăzuirăm cîteva săptămîni la moină. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Boii mei cînd aud doină Ară țelină și moină. La NEGRUZZI, S. II 26.
      surse: DLRLC
    • Arătura de popușoi în moină. I. IONESCU, D. 152.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. moale
    surse: DEX '98 DEX '09