2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOHÓR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care crește mohor. – Din magh. mohar.

MOHÓR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere (Setaria). 2. Loc cultivat cu mohor (1) sau pe care crește mohor. – Din magh. mohar.

mohor2 sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 11073 / Pl: ~oare / E: mg mohar „un fel de stofă”] (Îrg) Haină de purpură.

mohor1 sn [At: N. COSTIN, L. 560 / V: (reg) moor, mour, măhur, măur, muhor / Pl: ~oare / E: mg mohar „plantă”] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele ascuțite, cu inflorescența ramificată și cu flori galbene-ruginii, care crește în culturile de păioase, de porumb etc. și este utilizată ca furaj Si: (reg) bursoacă, costrei {Setaria glauca sau Panicum glaucum). 2 Plantă erbacee din familia gramineelor cu franzișoarele de la baza spicului verzi, bătând în roșcat Si: (reg) bursoacă, dughie, mei-păsăresc (Setaria verticillata). 3 Plantă erbacee din familia gramineelor cu frunzișoarele de la baza spicului verzi sau brun-violete Si: mei-nebun {Setaria viridis). 4 (Rar; îe) A-și drege ~ul A încerca să repare o gafă. 5 (Bot; reg; îc) ~-roșu Meișor {Panicum sanguinale). 6 (Bot; reg; îc) ~-gros Iarbă- bărboasă {Panicum Crus-galli). 7 (Bot; reg; îc) ~-mare Dughie {Setaria italica). 8 Câmp cultivat cu mohor1 (1-3) sau pe care cresc aceste plante. 9 (Reg) Mohor1 (1-3) amestecat cu porumb sau cu ovăz, mei, dughie, servind ca nutreț. 10 (Bot; reg) Rogoz (Carex riparia). 11 (Bot; reg) Țăpoșică {Nardus stricta).

MOHÓR, (2) mohoare, s. n. 1. Numele mai multor plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori în spice cilindrice de culoare stacojie, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Setaria); dughie, costrei, mei, mei-păsăresc. Iarba-rea, cum năpădește Cîmpul de mohor, Cîmpul tot îl otrăvește, Florile de mor. DAVILA, V. V. 107. Frunză verde de mohor, Somn îi, maică, ochilor! ȘEZ. I 171. Și de-a fi să mor în cîmp de mohor. ALECSANDRI, P. P. 2. 2. Loc cultivat cu mohor (1). De acolo, uitîndu-se tot mereu în urmă, a ocolit pe hatul dintre niște mohoare... și a dat în șosea. POPA, V. 110. ◊ (Poetic) Sus, pe dealuri, toamna pune... Arături ca de cărbune Și mohoare de rugină. TOPÎRCEANU, P. 212.

MOHÓR ~oáre n. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ascuțite și cu flori galbene-ruginii, dispuse în spice cilindrice. /<ung. mohar

MOHOR s.n. (Mold.) Haină de purpură. L-au zugrumat ariianii cu mohorul svințiii sale. DOSOFTEI, VS. // B: cf. LEX. 1683, 4r. Etimologie: magh. mohar „un fel de stofă”. Vezi și mohorîțeală, mohorîți.

mohór m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca nutreț (ung. mohar, muhar, mohor, d. sîrb. muhar, mohor, rus. mohór, șir de cĭucurĭ, petale duble). Un fel de meĭ cultivat ca nutreț (setária glauca [saŭ panicum glaucum], itálica, verticillata și viridis). – Numit și bursoacă și costreĭ. V. meĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mohór s. n., (locuri cu mohor) pl. mohoáre

mohór s. n., (terenuri) pl. mohoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOHÓR s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoacă.

MOHOR s. (BOT.) 1. (Setaria verticillata) dughie, mei-păsăresc, (reg.) bursoacă. 2. (Setaria viridis) (reg.) mei-nebun, mei-păsăresc. 3. (Setaria glauca) costrei, (reg.) bursoacă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mohór (mohóri), s. m. – Părîng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorît, adj. (înv., roșu-închis; sumbru, întunecat; întristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohorî, vb. (a întrista a întuneca); mohorală (var. mohoreală), s. f. (obscuritate; neliniște, regret; monotonie); mohorîu, adj. (înv., roșu-închis); mohorîți, vb. (înv., a vopsi în roșu); muhurel, adj. (cu pielea brună).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MOHOR subst. 1. Mohor/a mold. (Bîr II 374); 2. – b. olt. (Am 108, 157); -ea (Vra); -ea, Ioan (P Bor 95); Mohoria, olt (Sur VI); Mohorăști s. (Dm).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a rămâne cu mohorul expr. (intl.) a nu se alege cu nimic în urma comiterii unei infracțiuni.

Intrare: Mohor
Mohor nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mohor
Intrare: mohor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mohor
  • mohorul
  • mohoru‑
plural
  • mohoare
  • mohoarele
genitiv-dativ singular
  • mohor
  • mohorului
plural
  • mohoare
  • mohoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mohor Setaria

  • 1. (numai) singular Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu frunze liniare, ascuțite, cu flori stacojii, galbene-ruginii etc. dispuse în spice cilindrice, dintre care unele se cultivă ca plante furajere (Setaria).
    exemple
    • Iarba-rea, cum năpădește Cîmpul de mohor, Cîmpul tot îl otrăvește, Florile de mor. DAVILA, V. V. 107.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde de mohor, Somn îi, maică, ochilor! ȘEZ. I 171.
      surse: DLRLC
    • Și de-a fi să mor în cîmp de mohor. ALECSANDRI, P. P. 2.
      surse: DLRLC
  • 2. Loc cultivat cu mohor sau pe care crește mohor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • De acolo, uitîndu-se tot mereu în urmă, a ocolit pe hatul dintre niște mohoare... și a dat în șosea. POPA, V. 110.
      surse: DLRLC
    • poetic Sus, pe dealuri, toamna pune... Arături ca de cărbune Și mohoare de rugină. TOPÎRCEANU, P. 212.
      surse: DLRLC

etimologie: