MIZA, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui, a pune temei pe..., a-și pune nădejdea în... Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.

MIZA vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

MIZA vb. tr. 1. a depune ca miză (la un joc), a ponta. 2. (fig.) a conta pe... (< fr. miser)

A MIZA ~ez tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser

mizà v. a pune miza.

miza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mizez, 3 mizează; conj. prez. 1 sg. să mizez, 3 să mizeze

miza (a ~) vb., ind. prez. 3 mizează

miza vb., ind. prez. 1 sg. mizez, 3 sg. și pl. mizează

MIZA vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

MIZA vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

MIZA vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

miza vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI.

Mizai v. Misail II 2.

MIZA vb. I. Tranz. (Folosit și a b s o l.) A depune ca miză¹; a juca pe . . ., a ponta. Cf. ȘĂINEANU, D. U. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe un cal sau pe o carte. C. PETRESCU, O. P. I, 153. Am mizat pe dama cea de pică. LESNEA, P. E. 13. ♦ A se bizui, a conta pe. . . - Prez. ind.: mizez. – Din fr. miser.