2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser.

MIZÁ, mizez, vb. I. Tranz. 1. A angaja o sumă de bani într-un joc de noroc. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe-un cal sau pe-o carte. C. PETRESCU, O. P. I 153. 2. Fig. A conta pe..., a se bizui, a pune temei pe..., a-și pune nădejdea în... Tocmai pe un asemenea coeficient de nesiguranță, de probabilitate în munca de conducere mizează Stratulat. V. ROM. decembrie 1953, 289.

MIZÁ vb. I. tr. 1. A depune o miză (la un joc de noroc). 2. (Fig.) A se bizui pe..., a conta pe... [< fr. miser].

MIZÁ vb. tr. 1. a depune ca miză (la un joc), a ponta. 2. (fig.) a conta pe... (< fr. miser)

A MIZÁ ~éz tranz. 1) (sume de bani) A pune în joc drept miză; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se întemeia. /<fr. miser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mizeáză

mizá vb., ind. prez. 1 sg. mizéz, 3 sg. și pl. mizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIZÁ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

MIZÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.

MIZA vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

miza vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTEMEIA. SPRIJINI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Mizai
Mizai nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mizai
Intrare: miza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miza
  • mizare
  • mizat
  • mizatu‑
  • mizând
  • mizându‑
singular plural
  • mizea
  • mizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mizez
(să)
  • mizez
  • mizam
  • mizai
  • mizasem
a II-a (tu)
  • mizezi
(să)
  • mizezi
  • mizai
  • mizași
  • mizaseși
a III-a (el, ea)
  • mizea
(să)
  • mizeze
  • miza
  • miză
  • mizase
plural I (noi)
  • mizăm
(să)
  • mizăm
  • mizam
  • mizarăm
  • mizaserăm
  • mizasem
a II-a (voi)
  • mizați
(să)
  • mizați
  • mizați
  • mizarăți
  • mizaserăți
  • mizaseți
a III-a (ei, ele)
  • mizea
(să)
  • mizeze
  • mizau
  • miza
  • mizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miza

etimologie: