3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- etimologice (2)
- enciclopedice (4)
- argou (1)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MITRĂ1, mitre, s. f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Coroană purtată de regi, de împărați etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din sl. mitra, ngr. mitra.
MITRĂ2, mitre, s. f. (Pop.) Uter. – Din ngr. mitra.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitră2 sf [At: KRETZULESCU, M. 10 / Pl: ~re / E: ngr μήτρα] (Atm) 1 Organ genital al femelei. 2 Uter. 3 (Mol) Placentă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mitră1 sf [At: BIBLIA (1688), 591/21 / Pl: ~re / E: slv митра, ngr μήτρα] 1 Acoperământ al capului de formă specială, la vechile popoare orientale. 2 Acoperământ al capului de formă boltită, bogat ornamentat, purtat de arhierei în timpul slujbei religioase Vz tiară. 3 (Înv; îs) ~ bisericească (sau arhierească) Cler. 4 (Înv; îas) Autoritate clericală. 5 Coroană în formă de mitră (2) purtată de regi, de împărați etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITRĂ2, mitre, s. f. (Anat.) Uter. – Din ngr. mitra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITRĂ1, mitre, s. f. 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc. 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. – Din sl. mitra, ngr. mitra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MITRĂ2, mitre, s. f. Partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice3.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITRĂ, mitre, s. f. 1. Acoperămînt de cap în formă aproape sferică în partea superioară, bombată cu o cruce în vîrf, purtat de arhierei în timpul slujbei religioase. Dionis, să-ți crească barba pînă la genuchi, și în cap: o mitră de arhimandrit! GALACTION, O. I 90. Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, A. 138. 2. (Învechit) Coroană. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. Pe capul său de taur, poart-o mitră grea de fier. NEGRUZZI, S. II 121.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MITRĂ2 ~e f. (la om și la animalele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; matrice; uter. /<ngr. mítra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITRĂ1 ~e f. 1) Acoperământ pentru cap, de forma unei cupole cusute cu fir și împodobite cu pietre scumpe, purtat în special de arhierei în timpul slujbei religioase. 2) Acoperământ pentru cap purtat de către vechii perși. /<sl. mitra, ngr. mítra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mitră f. Anat. matrice. [Gr. mod.].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitră f. 1. legătură de cap ce purtau vechii Perși; 2. acoperământ de cap ce poartă mitropolitul și episcopii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) mítră f., pl. e (ngr. mítra, matrice, d. vgr. métra, matrice, metér, mamă. V. mitrică, matrice). Anat. Matrice, organu în care se face concepțiunea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) mítră f., pl. e (vgr. mitra, cingătoare, diademă, turban, tiară). Un fel de turban ascuțit pe care-l purtaŭ vechiĭ Perșĭ. Un fel de căcĭulă de aur și petre scumpe purtată de prelațĭ cînd oficiază în mare ținută.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mitră (desp. mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mitră (mi-tră) s. f., g.-d. art. mitrei; pl. mitre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mitră (organ, acoperământ al capului) s. f. (sil. -tră), g.-d. art. mitrei; pl. mitre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MITRĂ s. v. uter.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITRĂ s. v. placentă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MITRĂ s. (ANAT.) uter, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mitră s. v. PLACENTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mitră (mitre), s. f. – Matrice, uter. – Mr. mitră. Ngr. μητρα. – Der. mitral, adj., din fr. mitral; mitropolie, s. f. (biserică ortodoxă cu rang superior episcopiei), mr. mitropule, din mgr. μητρόπολις, parțial prin intermediul sl. mitropolija (Vasmer, Gr., 100); mitropolit, s. m. (arhiepiscop în ierarhia ortodoxă), din mgr. μητροπολίτης (Murnu 38); arhimitropolit, s. m. (arhiepiscop principal); cu gr. ἀρχί- „super”; metropolă, s. f. (capitală), din fr. métropole; metropolitan, adj. (al capitalei).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mitră (mitre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MITRE, Bartolomé (1821-1906), om politic și istoric argentinian. Președinte aș republicii (1862-1868). A condus trupele aliate ale Argentinei, Braziliei și Uruguayului în războiul împotriva Paraguayului (1865-1870). Studii („Istoria lui Belgrano și a independenței argentiniene”, „Istoria lui San Martin și a emancipării sud-americane”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÍTRĂ2 (< ngr.) s. f. (Pop.) Uter.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÍTRĂ1 (< sl., ngr.) s. f. 1. Acoperământ pentru cap, înalt, ornamentat cu broderii și cu pietre prețioase, purtat de arhierei și de unii arhimandriți și arhiprezbiteri, la slujbele religioase. Este de origine veche-persană. La ortodocși, m. are o formă globulară, iar la catolici, este triunghiulară. Confecționate din țesături fine, cu broderii de aur și aplicații de pietre prețioase, unele m. sunt remarcabile opere artă (ex. m. Mitropoliei din București, lucrată din aur la c. 1770 într-un atelier venețian). ♦ Acoperământ al capului la vechile popoare orientale, mai ales la vechii perși. 2. Mic acoperiș construit deasupra coșurilor de fum.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Mitr/e, -ea, -ecu, -eni, -ești v. Dimitrie III 2 a, 7.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
mitră, mitre s. f. (eufem.) v. mingeacă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÍTRĂ1 s. f. 1. Acoperămînt al capului de formă specială, la vechile popoare orientale. Și chisii, iarăși, ca și medii era-mbrăcați, numai avea mitre în cap. HERODOT (1 645), 382. 2. Acoperămînt al capului de formă boltită bogat ornamentat, purtat de arhierei (în timpul slujbei religioase). V. t i a r ă . Și mitră ș brîu și vor face veșminte sf[i]nte lui Aaron. BIBLIA (1 688), 591/21. O mitră cusută cu scofium, umplută cu mărgăritar (a. 1 707). IORGA, S. D. XIII, 96. Cuviosul arhimandrit să aibă voie a sluji și cu arhimandreasca mitră (a. 1 757). URICARIUL, XIV, 180/11. Fiind mitropolitul îmbrăcat în toate veșmintele arhierești și cu mitra în cap. GHEORGACHI, LET. III, 290/18. Au dat mandia, mitra și inelul arhiepiscopului. ȘINCAI, HR. I, 237/21. Pontificala mitră lucea-naintea crucii. HELIADE, O. I, 220. Îi trimise. . . mitropolitului Iosif sacos și mitră. NEGRUZZI, S. I, 213. Îmbrăcat pompos și cu mitra pe cap, părintele Duhu se oprește în față. CREANGĂ, A. 137. Trimite . . . mitropolitului mitră de patriarh. VLAHUȚĂ, R. P. 46. Cerul. . . părea o mitră episcopală uriașă. BRĂESCU, V. 17. Vin să-și deie samă . . . mai ales măriri cu lanțuguri de aur la gît, mitre în cap și cîrje în mîni. SADOVEANU, O. IX, 54. ♦ (Învechit; la sg. art., determinat prin „bisericesc”, „arhieresc”). Clerul; autoritatea clericală. Cununa cea împărătească are despărțeală de mitra cea arhierească. ANTIM, P. 190. Vedeau în acel concordat o umilire prea peste măsură de înjositoare a suveranității statului față cu mitra (tiara) bisericească. BARIȚIU, P. A. III, 3. ♦ Un fel de coroană purtată de regi, de împărați etc. [Lucifer] pe capul său de taur poart-o mitră grea de fier. NEGRUZZI, S. II, 121. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată. El pe capu-i poartă mitră. EMINESCU, O. I, 85. – Pl.: mitre. – Din v. sl. митр, ngr. μήτρα.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÍTRĂ2 s. f. (Anat.) 1. Organ genital al femelei, în care se dezvoltă embrionul la animalele superioare; uter, (învechit) mătrice. Mitra sau uter. KRETZULESCU, M. 10, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BIANU, D. S. 2. (Prin Mold.) Placentă, ALRM I/II h 289. - Pl.: mitre. – Din ngr. μήτρα.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: mi-tră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: mi-tră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mitră, mitresubstantiv feminin
- 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dionis, să-ți crească barba pînă la genuchi, și în cap: o mitră de arhimandrit! GALACTION, O. I 90. DLRLC
- Mitropolitul face pe părintele Duhu arhimandrit cu mitră. CREANGĂ, A. 138. DLRLC
- 1.1. Coroană purtată de regi, de împărați etc. DEX '09 DLRLCsinonime: coroană
- Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
- Pe capul său de taur, poart-o mitră grea de fier. NEGRUZZI, S. II 121. DLRLC
-
-
- 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- mitra DEX '98 DEX '09
mitră, mitresubstantiv feminin
etimologie:
- mitra DEX '09