2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISTREȚ, -EAȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

mistreț, ~eață [At: CONV. LIT. XXXIX, 1132 / V: ~ete / Pl: ~i, ~e / E: ml mixticius] 1 a (Pop; d. elemente care formează un tot) Care alternează. 2 a (Pop) Pestriț. 3 a (Reg; d. părul omului) Cărunt. 4 a (Pop; d. plante și animale) Provenit din încrucișări Si: corcit. 5 a (Pop; d. gustul vinului, al fructelor etc.) Dulce-acrișor. 6 a (Pop) Mijlociu (1). 7 a (Nob) Strâmt. 8 a (Pop) Nici bun, nici rău Si: potrivit.10 a, av (Pop; d. un sistem de năvădire) (Care este) realizat prin alternarea succesivă a două ițe cu o iță. 11-12 a, av (Pop; d. pânză) (Executată) printr-o năvădire mistreață (9). 13-14 a, av (Pop; pex) (Care are țesătură realizată) nu prea des. 15 a (Nob) Rar. 16-17 sfa, a (Pop; îs) Săptămâni mistrețe sau săptămână ~eață (Săptămâni sau săptămână) de dinaintea Postului mare în care, potrivit religiei creștine, este voie să se mănânce carne, exceptând miercurea și vinerea. 18 a (Pop, d. fructe) De pădure Si: pădureț, sălbatic. 19-20 sm, a (Șîs) Porc ~ Animal sălbatic cu corpul masiv, cu greabănul înalt, capul mare terminat cu bot alungit, cu caninii lungi, puternici și cu părul aspru și gros, de culoare sură-neagră Si: porc sălbatic (Sus scrofa). 21 sf Femelă a mistrețului (19). 22 a Sprinten.

MISTREȚ, -EAȚĂ, mistreți, -e, adj. I. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, terminat cu bot alungit, cu ochii mici și cu caninii transformați în colți puternici; porc sălbatic (Sus scrofa). II. (Pop.) 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite; amestecat, pestriț; p. ext. care e de valoare mijlocie. 2. (Despre vin, fructe etc.) Acrișor; (despre fructe) pădureț, sălbatic. – Lat. mixticius.

MISTREȚ, -EAȚĂ, mistreți, -ețe, adj. 1. De pădure, pădureț, sălbatic; (despre fructe) acrișor. Paserile să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298. ◊ Porc mistreț (și substantivat) = porc sălbatic. Acolo scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii., pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 259. Văzură un porc mistreț mare, fugind. ISPIRESCU, L. 140. 2. (Regional) Care rezultă dintr-un amestec (de rase, de calități, de feluri diferite), amestecat; p. ext. care e de valoare mijlocie; nici prea rău, nici prea bun. Ghiță. știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, I. 791. – Variantă: (regional) nistreț, -eață (ȘEZ. V 68) adj.

MISTREȚ1 ~eață (~eți, ~ețe) 1) (despre fructe, vin etc.) Care este cam acru; acrișor. 2) rar Care provine de pe urma unei încrucișări a două specii diferite; amestecat; corcit; hibrid. 3) rar Care nu este nici prea bun, nici prea rău. /<lat. mixticius

MISTREȚ2 ~i m. Porc sălbatic. /<lat. mixticius

mistreț a. 1. sălbatic: porc mistreț; 2. pădureț: mere mistrețe; 3. mediocru: vin mistreț. [Cf. albanez MISTREȚ, pitic]. ║ m. porc sălbatic.

mistréț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (din *misteț, lat. mixtĭcius, d. mixtus, mixt; alb. mistréts, pitic. V. amestec, mixt). Amestecat (în privința calitățiĭ, mijlociŭ, potrivit): nisip mistreț, timp mistreț (nicĭ prea ploĭos, nicĭ prea uscat). Sălbatic: porc mistreț, mere mistrețe (pădurețe). Acru: vin mistreț. (În VR. 1920, 1, 25, Pătrășcanu: măru mălăĭeț are gust mistreț, măru cel domnesc e împărătesc). S. m. Porc sălbatic. V. mestricĭon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mistreț2 adj. m. (porc ~), s. m., pl. mistreți

mistreț1 (corcit, pădureț) (pop.) adj. m., pl. mistreți; f. mistreață, pl. mistrețe

mistreț2 (despre porcii sălbatici) adj. m., s. m., pl. mistreți

mistreț1 (corcit, pădureț) (pop.) adj. m., pl. mistreți; f. mistreață, pl. mistrețe

mistreț adj. m., s. m., pl. mistreți; f. sg. mistreață, pl. mistrețe

porc-mistreț s. m., pl. porci-mistreți

!porc-mistreț s. m., pl. porci-mistreți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MISTREȚ adj. v. amestecat, corcit, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, încrucișat, pădureț, pestriț, sălbatic, variat.

mistreț adj. v. AMESTECAT. CORCIT. DIFERIT. ETEROGEN. FELURIT. ÎMPESTRIȚAT. ÎNCRUCIȘAT. PĂDUREȚ. PESTRIȚ. SĂLBATIC. VARIAT.

MISTREȚ s. (ZOOL.; Sus scrofa) porc mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan.

SĂPTĂMÂNA MISTREAȚĂ s. v. cârneleagă, harți.

săptămîna mistreață s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mistreț (mistreață), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MISTRÉȚ (lat. mixticius) adj. 1. Porc mistreț (și subst. m.) = mamifer artiodactil de c. 1,5 m lungime, 1 m înălțime, și 200 kg greutate, cu capul mare, caninii lungi și tăioși, păr aspru, de culoare sură-neagră (Sus scrofa). Trăiește în păduri. Este strămoșul porcului domestic. Son. porc sălbatic. 2. (Pop.) Care rezultă dintr-un amestec de rase, corcit; amestecat, pestriț.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MISTRÉȚ, -EAȚĂ adj. I. (Popular) 1. (Despre elemente care formează un tot) Care alternează: divers, deosebit, amestecat. Fetele înșiră pe ață cucoșei și strafide. . . nu-i înșiră la hurtă, ce-i pun mistreți. SEVASTOS, N. 154. 2. a) Care are mai multe culori; pestriț. Cf. CONV. LIT. XXXIX, 1132, CADE, ȘEZ. XX, 138, PĂSCULESCU, L. P. 120. ♦ (Regional, despre părul omului) Cărunt (Bîrsana-Sighetul Marmației). Cf. ALR II/I h 4/353. b) (Despre plante și animale) Provenit din încrucișarea a două plante sau animale diferite ; corcit. Găină mistreață. CONV. LIT. XXXIX, 1 132. Vacă mistreață. ib. Cîne mistreț. ib., cf. CDDE. c) (Despre gustul vinului, al fructelor etc.) Nici dulce, nici acru, dulce-acrișor. Pasările să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298. După gust, vinul se zice: dulceag, acriu, mistreț, sălciu, HEM 1031. Ghiță e un tînăr cumsecade?. . . – Nu zic ba . . . însă cam . . . știi. . . , nici prea, prea, nici foarte foarte . . . ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, T. 791, cf. SĂGHINESCU, S. 33, H IV 534. Pere cu miezul roșu, făinoase, fața vînătă, gust nistreț. ȘEZ. V, 68, cf. ALR II/520, com. din STRAJA-RĂDĂUțI. d) Nici mare, nici mic; mijlociu (3). Cf. CONV. LIT. XXXIX, 1 132. Meră mistreță, ńiŝ mari, ńiŝ miŝi. DENSUSIANU, Ț. H. 325. ♦ (Neobișnuit) Strimt, îngust. Cf. LB. e) Nici prea bun, nici prea rău; potrivit. Cf. JUN. LIT. I, 99. Vreme mistreață, ńiŝ bună, ńiŝ rea. DENSUSIANU, Ț. H. 325. Cucuruzu, ie mistreț, cîn nu ie baș bun, cîn ie d'e milzoc. id.ib. f) (Despre un sistem de năvădire) Realizat prin alternarea succesivă a două ițe cu o iță; (despre pînză) executat printr-o astfel de năvădire; p. ext. care are țesătură nu prea deasă. Cf. DDRF. Cînd printr-un întredinte se nevedește un fir, iar prin cel vecin se nevedesc 2 fire urmînd astfel cu învîrstarea, acest fel de nevedire se numește mistreț. PAMFILE, I. C. 286. Pînză mistreață. H II 254. Pînză mistreață, ńiŝ rară, ńiŝ deasă. DENSUSIANU, Ț. H. 325. Sită mistreață. COMAN, GL. ◊ (Adverbial) Cînd nu ajung destule fire la năvădit, la trecerea firelor prin spată, în loc să treacă muierea cîte 3 sau 4 fire ca la început, trece numai 2 sau chiar unu și atunci se zice că a năvăduit mistreț. CONV. LIT. XXXIX, 1 132. A năvădi mistreț. CDDE. ♦ (Neobișnuit) Rar. Cf. LB. g) (În sintagma) Săptămâni mistrețe sau săptămînă mistreață (și substantivat, f. art.) = săptămînile sau săptămînă de dinaintea postului mare (în care, potrivit religiei creștine, este voie să se mănînce carne, exceptînd miercurea și vinerea). Săptămînă dinaintea celei albe se numește „mistreața”. MARIAN, S. R. I, 115. Săptămînile alea mistreță pentru că sînt vîstrate. ALR II/I MN 105, 2 781/102, cf. ALRM II/I h 252/47. II. 1. (Popular, despre fructe) De pădure, pădureț; sălbatic. Cf. DDRF. Mere mistrețe, pădurețe, mere tomnatice, mere busuioce. H I 48. Merile se mai numesc și domnești, nebunești, mistreți, ib. IV 395. Se pune într-o oală mare un rînd de droghiță, unul de măr mistreț. PAMFILE- LUPESCU, CROM. 91. Frunză verde măr mistreț. MARIAN, NU. 352. Prune mistrețe. ALR II 6082/346, cf. A III 2. 2. (În sintagma) Porc mistreț (și substantivat, m.) = animal sălbatic cu corpul masiv, cu greabănul înalt, capul mare terminat cu bot alungit, cu caninii lungi, puternici și cu părul aspru și gros, de culoare sură-neagră, porc sălbatic (Sus scrofa); (substantivat, f.) femela acestui animal. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Văzură un porc mistreț mare, fugind, ISPIRESCU, L. 140. Cînd, ce să-i vază ochii? Un mistreț cît toate zilele de mare, prăvălise pe un flăcău. id. ib. 371. Doi vînători. . . și trei cîini goneau un porc mistreț. ODOBESCU S. II, 194. Iahnia de mistreț pe care tu o descrii în cartea ta, id. ib. M, 22. Carnea de mistreț să deosebește de aceea a porcului de casă prin aceea că nu este așa de grasă și are un gust special. BIANU, D. S., cf. BARCIANU, ALEXI, W. Nerumegător este mistrețul, porcul sălbatec. SIMIONESCU, F. R. 37. Umblă după mistreți. . , pe coclauri. C. PETRESCU, A. 454. Mistreții, stăpîni altădată, s-au împuținat și ei, totuși mai luptă încă, ieșind din cînd în cînd din retragerile lor ca să devasteze ogoarele, SADOVEANU, O. X, 417, cf. 429, 465, IX, 287, STOICA, VÎN. 17, BOGZA, C. O. 246. Aștepta. . . ivirea cormoranilor, a mistreților. V. ROM. martie 1 954, 28, cf. ib. iulie 1 954, 165. Nouă ciobani Și vătaful zece, Toți cu căciuli crețe De pui de mistrețe. TEODORESCU, P. P. 76. Zîna. . . alunga lupii și urșii, mistreții și șerpii din giurul ei. RETEGANUL, P. V. 19. Purcei de mistrete. ALR I, 4 976/836, cf. ALR I 1 165/815,825,1 973/192, 836, ALR II 4 974/182, 192, 723, 728, 762, 791, 812, 876, 987. 3. (Învechit) Sprinten. Cf. LB, KLEIN, D. 380. Pl.: mistreți, -e. – Și: (II 1) mistréte adj. ALR I 1 165/815, 825, ALR II 4 973/836. – Lat. mixticius.

Intrare: mistreț
mistreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mistreț
  • mistrețul
  • mistrețu‑
  • mistreață
  • mistreața
plural
  • mistreți
  • mistreții
  • mistrețe
  • mistrețele
genitiv-dativ singular
  • mistreț
  • mistrețului
  • mistrețe
  • mistreței
plural
  • mistreți
  • mistreților
  • mistrețe
  • mistrețelor
vocativ singular
plural
nistreț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nistreț
  • nistrețul
  • nistreață
  • nistreața
plural
  • nistreți
  • nistreții
  • nistrețe
  • nistrețele
genitiv-dativ singular
  • nistreț
  • nistrețului
  • nistrețe
  • nistreței
plural
  • nistreți
  • nistreților
  • nistrețe
  • nistrețelor
vocativ singular
plural
mistrete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: porc-mistreț
porc-mistreț substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porc-mistreț
  • porcul-mistreț
plural
  • porci-mistreți
  • porcii-mistreți
genitiv-dativ singular
  • porc-mistreț
  • porcului-mistreț
plural
  • porci-mistreți
  • porcilor-mistreți
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mistreț, mistreațăadjectiv

popular
  • 1. Care rezultă dintr-un amestec de rase; de calități diferite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care e de valoare mijlocie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ghiță. știi, nici prea-prea, nici foarte-foarte. ca vinul cel mistreț. ALECSANDRI, I. 791. DLRLC
  • 2. Despre vin, fructe etc.: acrișor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acrișor
    • format_quote Paserile să te-nvețe Care sînt poamele dulce, care sînt cele mistrețe. CONACHI, P. 298. DLRLC
etimologie:

porc-mistreț, porci-mistrețisubstantiv masculin

  • chat_bubble (în) sintagmă Animal sălbatic cu corpul masiv, acoperit cu păr aspru, negru-sur, cu greabănul înalt, capul mare, bot alungit, ochii mici și caninii lungi și tăioși; porc sălbatic (Sus scrofa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: mistrecior
    • format_quote Acolo scociorau îndelung... pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 259. DLRLC
    • format_quote Văzură un porc mistreț mare, fugind. ISPIRESCU, L. 140. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic