3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MISCHÍE s. f. v. mischiu.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

mischiu, -ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/7 / V: mas~, mes~, ~cău sn, ~stie sf, mișc~, muscău sn, mușchiu a / Pl: ~ii / E: ngr διμισϰί „de Damasc”] 1 sn, sfs (Îrg) Oțel de calitate superioară, utilizat la fabricarea săbiilor, a tocilelor etc. 2 sn (Pex, îrg) Tocilă de oțel. 3 sf (Pex) Sabie. 4 sm (Reg) Om iute. 5 a (Reg) De oțel. 6 a (Îrg) De culoarea oțelului.

MISCHÍU s. m. (Învechit) Oțel tare din care se fac de obicei tocile sau amnare. Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. – Variantă: mischíe (PĂSCULESCU, L. P. 218, ȘEZ. VII 60) s. f.

MISCHIU, -IE s.n. și f. 1. (Mold., Ban.) Oțel. A: Fierul cel vestit ce-i zic meschiul vechiu. CANTEMIR, IST. C: Miskiĕ. Chalybs. AC, 354. 2. (Mold.) Tocilă de oțel. Pre aur focul, pre fier meschiul, iară pre direptul necazurile si dodăiele întăresc. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: meschiu (CANTEMIR, DIVANUL; CANTEMIR, IST.). Etimologie: ngr. dimiski (prin falsă analiză).

mischiu n. Mold. oțel magnetizat: amnar de mischiu. [Vechiu-rom. meschiu = turc. MYSKAL].

mischíŭ și meschíŭ n. (turc. myskal, o unealtă de netezit metalele prețioase). Vechĭ. Oțel. – Și miscắŭ și muscắŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

mischíu2 (înv., reg.) s. n., art. mischíul

mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Mischie
Mischie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mischie
Intrare: mischiu (adj.)
mischiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
  • mischie
  • mischia
plural
  • mischii
  • mischiii
  • mischii
  • mischiile
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
  • mischii
  • mischiei
plural
  • mischii
  • mischiilor
  • mischii
  • mischiilor
vocativ singular
plural
Intrare: mischiu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischie
  • mischia
plural
genitiv-dativ singular
  • mischii
  • mischiei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mischiu (adj.)

  • 1. învechit regional De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mischiu (s.n.) mischie

  • 1. învechit regional Oțel de calitate superioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267.
      surse: DLRLC

etimologie: