3 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miria- [At: DN3 / P: ~ri-a / E: fr, it myria-] Element prim de compunere savantă, cu semnificațiile: 1 Foarte numeros. 2 (La unități de măsură) De zece mii de ori mai mare. 3 (La unități de măsură) De o sută de miliarde de ori mai mare.

MIRIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „foarte numeros”, „de zece mii de ori”, „104”. [Pron. -ri-a. / < fr. myria-, it. miria-, cf. gr. myrias – zece mii].

MIRIA- elem. „foarte numeros, nenumărat”, „zece mii”. (< fr. myria-, cf. gr. murios)

mirie sf [At: (sec. XVIII) ap. LET2 III, 295 / V: miri, merie / Pl: ~ii / E: tc mirt] 1 Visterie a împărăției turcești Si: tezaur 2 (Pex; îrg) Impozit.

MIRÍE, mirii, s. f. (Popular) Bir, dare, impozit. Să vie... Pîrcălabul... s-aducă miria Și toată datoria. PĂSCULESCU, L. P. 208.

MIRÍE, mirii, s. f. (Înv. și reg.) Bir, impozit. – Tc. mirî.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIRÍE s. v. bir, dare, impozit.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miríe (miríi), s. f. – Fisc. Tc. miri (Șeineanu, III, 81; Tiktin). Sec. XVIII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIRIA- „foarte numeros, nenumărat”. ◊ gr. myrias „zece mii” > fr. myria-, germ. id., engl. id., it. miria- > rom. miria-.~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode al căror corp este format din segmente sau din inele și care au mai multe perechi de picioare; ~spor (v. -spor), adj., cu numeroși spori.

miríe, miríi, s.f. (înv., reg.) 1. tezaur, vistierie. 2. impozit.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: miria
miria
invariabil (I1)
  • miria
Intrare: Miria
Miria nume propriu
nume propriu (I3)
  • Miria
Intrare: mirie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirie
  • miria
plural
  • mirii
  • miriile
genitiv-dativ singular
  • mirii
  • miriei
plural
  • mirii
  • miriilor
vocativ singular
plural

mirie

etimologie: