meor sm vz mior

mieor sm vz mior

mior sm [At: DOSOFTEI, PS. 211/8 / V: (înv) mieor, (reg) meor / Pl: ~i / E: drr mioară] 1 (Reg) Miel a cărui vârstă variază de la 1 an la 3 ani Si: cârlan, noaten Vz berbec, strămior. 2 Ied de un an Si: vătui.

MIOR, miori, s. m. (Regional) Miel de un an de pe care nu se tunde lîna. – Pronunțat: mi-or.

MIOR ~i m. Miel de la unu până la doi ani. /Din mioară

mior m. Mold. (f. mioară), miel sau mielușea în al doilea an. [Diminutiv din miea].

mĭeór, -oáră, V. mioară.

miór, mioáră s., pl. miorĭ, mioare (lat. *agnelliolus, -la [dim. d. agnellus, mel], de unde s’a făcut *amnĭeĭor, apoĭ vrom. mĭeor, mĭeoară, apoĭ mior. D. rom. vine alb. milĭuar, milĭore, ngr. milĭóri, milĭóra, ung. mióra, mijóra, millora). Mel trecut în anu al doilea saŭ și de doĭ anĭ (terțiŭ). V. cîrlan.

mior (reg.) s. m., pl. miori

mior (reg.) s. m., pl. miori

mior s. m., pl. miori

MIOR s. (ZOOL.) cârlan, noaten. (~ este mielul de peste un an.)

MIOR s. (ZOOL.) cîrlan, noaten. (~ este mielul de peste un an.)

mior s. m. – Miel de doi ani. – Mr. miliur, megl. mil’or. Din miel, cu suf. -or (Tiktin; Rosetti, BL, V, 56; Rosetti, Mélanges, 174). Der. de la un lat. *agnelliolus (Pușcariu 1093; Candrea-Dens., 1101; Candrea), deși posibilă, nu pare o ipoteză necesară. – Der. mioară, s. f. (oiță, mielușea); miorar, s. m. (păstorel, ciobănaș); strămior, s. m. (miel de doi ani). – Din rom. provin ngr. μπλιώρα sau μιλιόρι (Meyer, Neugr. St., II, 76), alb. miljorë, miljuar, miljora (Meyer 278), ngr. din Sarakatchan mbl’or(a) (Höeg 111), mag. mióra, millóra (Edelspacher 19; Candrea, Elemente, 405).

MIORU, ard. (Viciu 34) < subst.

MEÓR s. m. v. mior.

MIEÓR s. m. v. mior.

MIOR s. m. (Regional) 1. Miel a cărui vîrstă variază de la un an pînă la trei ani; cîrlan, noaten. V. s t r ă m i o r, b e r b e c. Ț-voi aduce cu drag . . . Jartve de ars cu măduhă grasă Și tămîie cu mieori de-acasă. DOSOFTEI, PS. 211/8, cf. 395/17. În anul viitor, cîrlanii devin ńiori. GR. S. VI, 54. De mic se chiamâ miel, de 1 an cîrlan, de 2 ani meor. H VI 15, cf. IX 283, XIV 129, XVII 254, CHEST. V 73/7, 18, 19, 27, 34, 66, 67, 72, 76, 78, 79, 85, 86, 92, 96, ALR I 1 771, A III 2, 5, IV 3, V 34. ◊ (Adjectival) Berbec mior. ALR I 1771/40, cf. 148, 158. 2. Ied (de un an); vătui (Valea Lupului-Hațeg). A IV 3. - Pl.: miori. – Și: (învechit) mieór, (regional) meór s. m. – Derivat regresiv de la mioară.