2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mioriță sf [At: ALECSANDRI, T. I, 337 / P: mi-o~ / Pl: ~țe / E: mioară + -iță] 1-6 (Pop; șhp) Mioară (1-2, 4) (mică) Si: (nob) mioarcă1 (1-6), (reg) miorea (1-6), miorică (1-6), (Trs) mioruță (1-6).

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.

MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară. Dar cea mioriță Cu lînă plăviță, De trei zile-ncoace, Gura nu-i mai tace. ALECSANDRI, P. P. 1. – Pronunțat: mi-o-.

MIORÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la mioară) Oaie tânără. [G.-D. mioriței; Sil. mi-o-] /mioară + suf. ~iță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Mioríța (Mi-o-) s. propriu f., g.-d. Mioríței

mioríță (mi-o-) s. f., g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe

mioríță s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIORÍȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)

MIORIȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mioríță, miorițe, s.f. – 1. Miorea. 2. (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merișor (Borza, 1968: 157). – Din mioară (< miá) + suf. -iță (DEX, MDA).

mioríță, -e, s.f. – (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merișor (Borza 1968: 157). – Din mior, mioară (< miá) + -iță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mioríță, miorițe s. f. Diminutiv al lui mioară. 2. (Sg. art.) Animal oracular din mitologia românească, prezent mai ales în balade, care denunță unui cioban complotul urzit împotriva sa de alți ciobani; oaia năzdrăvană. – Din mioară + suf. -iță.

MIORIȚA, baladă populară românească din ciclul pastoral având ca primă etapă în geneza ei o colindă transilvăneană ce cuprindea numai elementul justițiar. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, balada s-a îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”, apoi cu cel al „maicii bătrâne”, ultima etapă în procesul de închegare a temei fiind introducerea motivului „moarte-însurătoare”. Se consideră că nucleul baladei a fost conceput în sec. 16, motivul mioritic avându-și originea în relațiile păstorești de transhumanță. Pornind de la concepția străveche potrivit căreia viața după moarte este, în fapt, o continuare a celei terestre, M. afirmă dragostea eroului față de existența pământeană și față de propria-i îndeletnicire. Prin profunzimea gândirii poetice, prin desăvârșita cizelare artistică, M. constituie una din capodoperele reprezentative ale folclorului românesc. Prima variantă a M. a fost publicată de V. Alecsandri în 1850.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mioriță, miorițe s. f. (er., dim.) vulvă.

Intrare: Miorița
Miorița
substantiv propriu (SPF001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Miorița
plural
genitiv-dativ singular
  • Mioriței
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mioriță
mioriță substantiv feminin
  • silabație: mi-o-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mioriță
  • miorița
plural
  • miorițe
  • miorițele
genitiv-dativ singular
  • miorițe
  • mioriței
plural
  • miorițe
  • miorițelor
vocativ singular
plural