2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

minus [At: ȘINCAI, Î. 69/18 / Pl: ~uri / E: lat minus] 1 sn Simbol matematic reprezentat printr-o linie scurtă orizontală, folosit pentru a indica o scădere sau, înaintea unor numere mărimi, pentru a le caracteriza ca negative. 2 sn (îs) ~ infinit Simbol matematic ce arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. 3 av Mai puțin. 4 sn Defect. 5 sn Deficiență. 6 sn Lipsă într-un inventar, într-un cont.

MÍNUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

MÍNUS1 adv. Mai puțin, fără. Zece minus trei fac șapte.Găsești aici toată colecția «Vieței Rumînești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152.

MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzând. [< lat. minus].

MÍNUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus)

MÍNUS1 adv. Mai puțin; fără. /<lat. minus

*mínus adv. (lat. minus, maĭ puțin. V. minut). Scăzînd, maĭ puțin atît: opt minus doĭ e egal cu șase. S. m. (ca plus), pl. ușĭ. Semnu scăderiĭ în matematică (-). V. bez, deficit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÍNUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îți dau totul, ~ scrisorile.)

MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de cîteva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍNUS (< lat.) s. n., adv. 1. S. n. Numele semnului matematic „−”, cu care se reprezintă operația de scădere (ex. a − b) ori prin care se notează numerele sau mărimile negative (ex. −5; −ax2; −13°C), precum și electricitatea, potențialele sau electrozii negativi. 2. Adv. Mai puțin, fără. 3. S. n. Lipsă, deficit.

Intrare: Minu
nume propriu (I3)
  • Minu
Intrare: minus (adv.)
minus2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minus
  • minu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minus (adv.)

  • 1. Mai puțin.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fără (prep.) antonime: plus (adv.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Zece minus trei fac șapte.
      surse: DLRLC
    • Găsești aici toată colecția «Vieței Rumînești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152.
      surse: DLRLC

etimologie: