4 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. – Mima + suf. -ant.

MIMÁNT, -Ă, mimanți, -te, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care mimează. ♦ Figurant. – Mima + suf. -ant.

mimant, ~ă smf, a [At: DEX -SI Pl: ~nți, ~e / E: mima + -ant] 1-2 (Rar) (Persoană) care mimează.

MIMÁNT, -Ă I. adj., s. m. (cel) care mimează. II. s. m. (teatru) figurant. III. adj. (despre genotipuri) cu manifestări fenotipice similare; (despre fenotipuri) condiționat de genotipuri distincte. (< mima + -ant)

mimánt s. m.1. (spect.) ◊ „Pe schemele instituțiilor teatrale, mimanții, denumiți și figuranți, sau corp de ansamblu, au atribuții specifice. Fără să fie actori sau balerini propriu-ziși, ei participă la acțiune, figurează în spectacol, mimează prin gesturi, contribuind la crearea atmosferei dorite de regizor.” I.B. 18 XII 71 p. 5. ♦ 2. Persoană care mimează o anumită atitudine, cultură v. sfertodoct (1971) (din mima + -ant; DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mimánt s. m., adj. m., pl. mimánți; f. sg. mimántă, pl. mimánte


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Mimante
Mimante
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mimant (adj.)
mimant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mimant
  • mimantul
  • mimantu‑
  • mimantă
  • mimanta
plural
  • mimanți
  • mimanții
  • mimante
  • mimantele
genitiv-dativ singular
  • mimant
  • mimantului
  • mimante
  • mimantei
plural
  • mimanți
  • mimanților
  • mimante
  • mimantelor
vocativ singular
plural
Intrare: mimant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mimant
  • mimantul
  • mimantu‑
plural
  • mimanți
  • mimanții
genitiv-dativ singular
  • mimant
  • mimantului
plural
  • mimanți
  • mimanților
vocativ singular
  • mimantule
  • mimante
plural
  • mimanților
Intrare: mimantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mimantă
  • mimanta
plural
  • mimante
  • mimantele
genitiv-dativ singular
  • mimante
  • mimantei
plural
  • mimante
  • mimantelor
vocativ singular
  • mimantă
  • mimanto
plural
  • mimantelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mimant, -ă mimantă

  • 1. rar (Persoană) care mimează.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Mima + sufix -ant.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00