2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mil1 sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. XI, 71 / Pl: ~uri / E: ngr μῆλον] (Îrg) Blană de oaie, piele de oaie prelucrată pentru blană.

MIL, miluri, s. n. (învechit) Blană de oaie. Călugări cu cîte două blane de miluri și de samururi îmbrăcați. GOLESCU, Î. 37.

MIL, miluri, s. n. (Înv. și reg.) Blană de oaie.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MILU, Matei (1725 sau c. 1750-1801, n. sat Spătărești, jud. Suceava), scriitor român. Precursor al poeziei satirice, având ca subiect moravurile epocii, prin creionarea unor portrete caracterologice (înfumuratul, zgârcitul, cocheta bătrână etc.). Versuri erotice anticipându-l pe C. Conachi.

MIL, Mihail Leontievici (1909-1970), constructor rus de elicoptere. Sub conducerea sa au realizate mai multe tipuri de elicoptere (MI-1, MI-6, MI-10, V-12) cu care a stabilit numeroase recorduri mondiale.

Intrare: Milu
nume propriu (I3)
  • Milu
Intrare: mil
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mil
  • milul
  • milu‑
plural
  • miluri
  • milurile
genitiv-dativ singular
  • mil
  • milului
plural
  • miluri
  • milurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mil

  • 1. învechit Blană de oaie.
    exemple
    • Călugări... cu cîte două blane de miluri și de samururi îmbrăcați. GOLESCU, Î. 37.
      surse: DLRLC

etimologie: