mil¹ sn [At: (a. 1763) IORGA, S. D. XI, 71 / Pl: ~uri / E: ngr μῆλον] (Îrg) Blană de oaie, piele de oaie prelucrată pentru blană.

MIL, miluri, s. n. (învechit) Blană de oaie. Călugări cu cîte două blane de miluri și de samururi îmbrăcați. GOLESCU, Î. 37.

MIL, miluri, s. n. (Înv. și reg.) Blană de oaie.

MIL, Mihail Leontievici (1909-1970), constructor rus de elicoptere. Sub conducerea sa au realizate mai multe tipuri de elicoptere (MI-1, MI-6, MI-10, V-12) cu care a stabilit numeroase recorduri mondiale.

MIL, temă comună în care se îmbină cîteva nume de calendar: Mil, Emilian din Durostor, Ermil, Romil etc. precum și tema slavă mil „misericors” (din care avem milă și alte cuvinte) sau terminația slavă -mil a unor nume slave ca Bogomil. I. Mil 1. Milu (Dm; Ștef; Ard I 174; Vr) etc.; -N. (Sur XXV); – l (Ur XXII 341); -l vecin (17 B III 532). 2. Mile (Dm; Ștef; 17 B II 190); ar. (Cara 83). 3. Mile = Milea (16 B V 175); Milea mold. (Dm; Ștef); ard. (Sd X; Ard); olt. (Hur; Sd XXII); munt. (P³); călăraș, 1655 (Sd IV 38). 4. Milo fam. (Sd XXII); Milo = Milu stolnic (Sd XVI); Milo, I. (Isp VI²); Iord. (BCI VII 82); „Milo” artistul dram. din Iași. 5. Mila b. (P¹; Ard 174); vecin (17 B I 432 și III 68); Milă al Iovaei, olt. (Tis 316); Milăi, Vîrful, olt. (Sd XXI 310). 6. + -aș: Milaș (16 A IV 221). 7. + -eș: Mileș boier, 1424 (Ț-Rom 185); -euți s. 8. Mileț vist. (13 -15 B 78; Fior; Tis). 9. Alte derivate: Mil/eni, -ești, -eanca ss.; Milescu, N. cronicarul; Barbu, m. ban, 1684 (AO VII 124); Milia fam. (Am 157); Milie, mold.; Ion, zis și Milo, mold. (Sd XI 258). 10. Milici, I. (Băl II; Am 157). 11. Mitică b., Milicescu, C. (Î Div.) 12. Miliș (Dm); Milișoara sec. XIV (DR IV¹). 13. Compuse: Milodan, mold., 1800; Milostan (Grș 14); Miletin t.; Milingă ar. (Cara 268); Miluha și Meluha, mold., 1617 mart 12. 14. + -oiu, -oniu: Miloiu (Vr); – Sămen, olt. (Sd XV 327); Miloică, Lupul (AO XVIII 474). 15.+ -ota, Milfota b. (Dm); -otina jupîneasa (AO XIX 95); – otinești s. (Dm). 16 + -on: Milona, C-din, cu fiul său Teodor Dinculeț (AO XXI 143). 17.+ -un: Miluna, Dima (17 B I 237). 18. + -uș: Milușu (Ard II 141). II. Forme slave: 1. sîrb.: Miloș, mold. (DM 57); munt. și olt: (Fior; 17 B II 364; 16 B V 39; Gorj); + -ca: Miloșca (16 B III. 2. Mil + -co, -cu: Milco (Cat; 16 B II 238; III 126; Hur; 17 B II 139); stolnic, 1489 (13-15 B 196); diac (ibid); Milcul (Olt); – G. (Sd XXII 150). 3. + -ca: Milea b. (Ștef; 16 B I 79); Milcoiu s.; Milcoșan boier (AO III 516). 4. + -cea: Milce (17 B I 368); Milcica (Hur 129); Milciu (Bîr I); Milcin, Șt. (Dm; Ștef); Milc/ești s. (Dm; Ștef). 5. Milcov popa (17 B IV 173); rîul; sate (Olt); t. (17 B II 318); -a s. (16 B I 79); -eni s.; -ici, act. 6. Contam. Milcudiță, R.(Sd XXII 69). 7. Feminine, de orig. sîrbă: Milița f. (16 B III 220); – doamna lui Neagoe Vvd.; Miliță b. olt. (AO XVIII 124); Milostina j-sa (AO XVIII 474).

MIL, temă slavă, v. Emilian (Partea I).

MIL¹ s. n. (Învechit și regional) Blană de oaie, piele de oaie prelucrată pentru blană. Numai pentru plofirul giubelii poftesc făr de supărare ca să s[ă] schimbe, or cu mil, or cu jderi (a. 1 763). IORGA, S. D. XI 71. O jube cu milu (a. 1813). URICARIUL, XIV, 234. Cu cîte doaă blane de miluri și de samururi îmbrăcați. GOLESCU, Î. 37. Vine marea, vine, Ce-aduce cu sine? Miluri Și cămiluri. MARIAN, Î.,109. - Pl.: miluri. – Din ngr. μηῆον.