Mihnea m. nume a 4 Domni ai Munteniei: 1. (cel Rău), fratele lui Radu cel Mare, foarte cumplit cu boierii, fu răsturnat de o răscoală și ucis la Sibii (1508-1512); 2. MIHNEA II (Turcitul), cunoscut sub numele-i mahomedan de Mehemet-Bey, omorî mulți boieri și împovără țara cu biruri: el domni în două rânduri (1577-1583 și 1585-1591); 3. (Radu), fiul celui precedent, persecutor al boierilor și protector al Grecilor: mazilit din prima-i domnie (1611-1616), fu mutat în Moldova (1616) si reveni pe tronul Munteniei (1620-1623): 4. MIHNEA III, Domnul Munteniei (1658-1659).

MIHNEA III (MIHAIL RADU), domn al Țării Românești (1658-1659). A dus o politică de consolidare a autorității domnești și de luptă deschisă împotriva marii boierimi. Coordonându-și acțiunile cu cele ale principelui Transilvaniei, Gh. Rákóczi II, a început în 1659 războiul antiotoman, obținând asupra turcilor victorii la Frățești și Călugăreni, cucerind Brăila și Giurgiu, și făcând chiar incursiuni în S Dunării. Atacat de turci și de tătari (din spate) și având împotrivă întreaga boierime, s-a retras în Transilvania.

MIHNEA TURCITUL, domn al Țării Românești (1577-1583 și 1585-1591). A dus o politică fiscală apăsătoare, extinsă și asupra unor categorii privilegiate, pentru a putea față cererilor turcești și pentru a-l înlătura pe Petru Cercel, competitorul său. Mazilit în 1591, a trecut la mahomedanism, primind sangeacatul de Nicopole.

RADU MIHNEA, domn al Țării Românești (1601-1602, 1611, 1611-1616, 1620-1623) și al Moldovei (1616-1619, 1623-1626). Fiul lui Mihnea Turcitul. Supus turcilor. În politica internă s-a sprijinit mai ales pe boierii greci, ceea ce a provocat ostilitatea boierimii pământene. A favorizat eliberarea rumânilor.

Mihne, -a v. Mihail IV A 1.