5 definiții pentru Mihăescu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MIHĂESCU, Nicolae C. (1863-1934, n. Târgoviște), arhitect român. Prof. la Școala de Arhitectură din București. Unul dintre reprezentanții stilului neoromânesc (clădirea Ministerului Învățământului din str. general Berthelot, Biserica Bradu-Boteanu, în București, Tribunalul și Școala Comercială din Târgoviște, Catedralele din Sulina și Drăgășani). A executat restaurări la mănăstirile Agapia, Văratec, Neam, Hurez, Căldărușani.

MIHĂESCU, Eugen (n. 1937, București), pictor și grafician român. Stabilit în Elveția (1937), apoi în S.U.A. (1981). M. de onoare al Acad. (1993). Grafică publicistică (în „Le Monde”, „Le Figaro”, „Te New York Times”, „Times” ș.a.). Expoziții în marile orașe ale lumii (Barcelona, Bordeaux, Buenos Aires, Geneva, Paris, New York ș.a.).

MIHĂESCU, Haralambie (1907-1985, n. Udești, jud. Suceava), lingvist și filolog român. M. coresp. al Acad. (1965). Prof. univ. la Iași. Specialist în limbile clasice („Istoria literaturii latine”, „Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului roman”, „Les éléments latins de la langue albanaise”, „Influența grecească în limba română până în sec. al XV-lea”). Ediții critice.

MIHĂESCU. Gib I. (1894-1935, n. Drăgășani), prozator român. Nuvele („La Grandiflora”, „Vedenia”) și romane („Rusoaica”, „Zilele și nopțile unui student întârziat”, „Donna Alba”) de analiză a stărilor obsesive, mai ales erotice; teatru („Pavilionul cu umbre”).

Mihă/eni, -escu, -eș, -ești, -eț v. Mihail II 2.

Intrare: Mihăescu
Mihăescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mihăescu