merăoară sf vz mereoară

mereoară sf [At: H III, 14 / V: ~răo~, mierio~, mirio- / P: ~re-oa~ / Pl: ~re / E: mieri¹ + -oară] (Bot; reg) Viorea (Scilla bifolia).

mierâor, ~oară a vz mierior

mierioară sf vz mereoară

mierior, ~oară [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 22 / V: ~râor a, mirioară sf / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: mieriu¹ + -or] 1-2 a (Trs; șhp) Mieriuț (1-2). 3 sfp (Bot; Mar) Viorele (Sicilla bifolia).

mirioară² sf vz mierior

mirioară¹ sf vz mereoară

MIERIOR, -OARĂ, mieriori, -oare, adj. (Transilv., Mold.) Diminutiv al lui mieriu. Ochii lelei care-mi plac, Dulcișori și mieriori, Mă cheamă sub prunișori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.

MIERIOR, -OARĂ, mieriori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui mieriu.

MEREOARĂ s. v. viorea.

mereoară s. v. VIOREA.

Mieri/oara, -orii, -ul v. Mera I 2, 4, 5.

MERĂOARĂ s. f. v. mereoară.

MEREOÁRĂ s. f. (Bot. ; regional) Viorea (Scilla bifolia). Cf. DR. III, 693. Buruieni, ierburi și flori sînt: pălămidă,. . . toporași, mereoare, ceapa-cioarei. H III 14. Flori sînt: toporași, merăoare, rochița-rîndunelii. ib. 194, cf. 261, VI 25, XI 427, șez. XVIII, 112, ȚIPLEA, P. P. 112. Fluier tace, turma-ntoarce, Tot o-ntoarce pe răzoare Ca să-și pască mirioare. BÎRLEA, B. 104. - Pronunțat: -re-oa- – Pl.: mereoare. – Și: merăoáră, mierioáră (DR. II, 443), mirioáră s.f. – Mieriu¹ + suf. -oară.

MIERIOÁRĂ s. f. v. mereoară.

MIERIÓR, -OÁRĂ adj., s. f. pl. 1. Adj. (Transilv.) Diminutiv al lui mieriu¹; (regional) mieriuț, mieruț. Dar eu, mîndrâ, cum ți-aș zice?. . . Floricică mierioară, Dulce-ai fost la gurișoară. JARNIK-B]RSEANU, D. 22. Ochii lelei care-mi plac, Dulcișori și mieriori, Mă cheamă sub prunișori. id. ib. 36. Pi din jos de gurișoară Năfrămuță mierioară. MÎNDRESCU, L. P. 67. Lelea cu ochi mieriori. id. ib. 86. 2. S. f. pl. (Prin Maram.) Viorele (Scilla bifolia). Cf. CANDREA, Ț. O. 51. - Pronunțat: -ri-or. – Pl.: mieriori, -oare. – Și: mierîór, -oáră adj.; mirioáră s. f.Mieriu¹ + suf. -or.

MIERÎOR, -OARĂ adj. v. mierior.