2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICÍ, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Rar) A (se) micșora. – Din mic.

mici1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~cesc / E: mic] (Pop) 1-2 vtr (Cu sens dimensional) A (se) micșora (1). 3 vr A se gârbovi. 4 vr (Mar) A se chirci. 5 vr (Cu sens durativ) A se micșora (3). 6-7 vtr (A face să scadă sau) a scădea. 8-9 vtr (A face să devină sau) a deveni mai puțin intens. 10-11 vtr A (se) umili.

MICÍ, micesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) micșora. – Din mic.

MICÍ, micesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se face mai mic, a se micșora. Dacă iei din ea, se mărește; Dacă pui, se micește (Groapa). GOROVEI, C. 182. ◊ Tranz. De n-aș mici eu în oameni durerile cele rele, N-ar mai suferi cu anii a răbda necazuri grele. PANN, P. V. II 23.

A SE MICÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni (mai) mic; a se micșora; a se diminua; a se reduce; a scădea; a descrește; a se împuțina. /Din mic

A MICÍ ~ésc tranz. pop. A face să se micească; a micșora; a diminua; a reduce; a împuțina; a scădea; a descrește. /Din mic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. micésc, imperf. 3 sg. miceá; conj. prez. 3 miceáscă

micí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. micésc, imperf. 3 sg. miceá; conj. prez. 3 sg. și pl. miceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICÍ vb. v. smeri, umili.

MICÍ vb. 1. v. micșora. 2. a descrește, a se micșora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.)

MICI vb. 1. a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea. (A ~ rația.) 2. a descrește, a se micșora, a se reduce, a scădea, a se scurta. (Toamna, ziua se ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MICEȘTI, com. în jud. Argeș, situată în S Dealurilor Argeșului, pe râul Doamnei; 3.834 loc. (2000). Pomicultură. În satul Păuleasca se află un conac (ante 1746) și biserica Adormirea Maicii Domnului (1796), iar în satul Purcăreni, biserica Sf. Nicolae (1779).

MICEȘTII DE CÂMPIE, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona Colinelor Comlodului; 1.322 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul M. de C.). Satul M. de C. apare menționat documentar în 1329, iar satul Fântânița în 1297.

Intrare: Micești
Micești
substantiv propriu (SPM074SP)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Micești
  • Miceștiul
plural
  • Miceștii
genitiv-dativ singular
  • Micești
  • Miceștiului
plural
  • Miceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: mici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mici
  • micire
  • micit
  • micitu‑
  • micind
  • micindu‑
singular plural
  • micește
  • miciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • micesc
(să)
  • micesc
  • miceam
  • micii
  • micisem
a II-a (tu)
  • micești
(să)
  • micești
  • miceai
  • miciși
  • miciseși
a III-a (el, ea)
  • micește
(să)
  • micească
  • micea
  • mici
  • micise
plural I (noi)
  • micim
(să)
  • micim
  • miceam
  • micirăm
  • miciserăm
  • micisem
a II-a (voi)
  • miciți
(să)
  • miciți
  • miceați
  • micirăți
  • miciserăți
  • miciseți
a III-a (ei, ele)
  • micesc
(să)
  • micească
  • miceau
  • mici
  • miciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mici

etimologie:

  • mic
    surse: DEX '98 DEX '09