4 intrări

school Articole pe această temă:

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIA, miele, s. f. (Pop.) 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.[1]

  1. În original, greșit:... Lat. agnelia. LauraGellner

mia sf [At: (a. 1661) URICARIUL, XVI, 209 / P: mi-a / V: ~uă, ~lă / Pl: miele / E: ml agnella] 1 Pui de sex feminin al oii. 2 Oaie tânără. 3 (Îvp; îe) Stă ca ~ua lui Roman Se spune despre cineva care stă nedumerit, îngândurat sau trist. 4 (Îvp; îe) Parcă-i ~ua lui Roman Se spune despre cineva care stă trist. 5 (Îf mială) Arșic de miel.

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) miálă s. f.] – Lat. agnella.

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii, oaie tînără. V. miel. Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350. Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243. 2. (În forma mială) Arșic de miel. Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. – Variantă: miálă s. f.

MIA miéle f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella

mĭa f., pl. mĭele (f. mĭel, ca purcea, vițea d. purcel, vițel; lat. agnĕlla. V. mioară). Munt. Oaĭe în primele lunĭ de la naștere.

MIÁLĂ s. f. v. mia.

MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MÍE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MÍELEA num. ord. v. miilea.

MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-.Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.

MÍILEA, MÍA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-.Var.: míelea num. ord.] – Mie + le + a.

mie [At: COD. VOR. 36/17 / Pl: mii, (înv) ~ / E: ml milia (pll mille)] 1 nc (Și în componența unor numerale cardinale compuse) Număr dintre 999 și o mie unu într-un șir. 2 a (Îe) A-l trece o ~ de nădușeli (sau de sudori) Exprimă starea cuiva care izbutește cu greu să facă ceva sau care se află într-o situație dificilă. 3 sf (Pfm; îe) Dintr-o ~ să pui mâna pe el (sau pe ea) Exprimă admirația pentru un om mândru, falnic. 4 sf (Fam; îe) A da (cuiva) o ~ înainte Se referă la un om foarte priceput, inteligent. 5 sf (Lpl, adesea prin exagerare) Număr foarte mare, nedeterminat. 6 sf (Îlav) Cu miile (sau, rar, cu mia) ori cu miile și sutele În cantitate sau în număr foarte mare. 7 sf (Fam; îe) A avea o ~ și o sută pe cap A avea multă treabă sau griji, necazuri etc. 8 sf Număr abstract corespunzător numeralului o mie (1). 9 no (Pop) Al o mielea. 10 sf Monedă sau bancnotă de 1000 lei. 11 sf Sumă de 1000 de lei Si: (fam) miar (3).

miilea no [At: POLIZU / V: mielea / E: mie + le + a] (Precedat de art. „al” „a”; reg, forma masculină precedată de art. „a” este folosită ca no f iar forma feminină precedată de art. „al” sau „a” este folosită ca no m) 1-2 s, a (Cel) care se află într-un șir, între al nouă sute nouăzeci și noulea și al o mie unulea.

AL MÍILEA a mía num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o mie în ordinea numărării; care vine după al nouă sute nouăzeci și nouălea. /mie + lea

MÍE2 mii f. 1) Număr constând din o mie de unități. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. milia

mieală f. 1. oaie care suge; 2. arșic de miel.

mĭálă f., pl. mĭele (îld. mĭa, după pl.). Vest. Arșic de mĭel. – În est meală, pl. mele. V. capră.

arată toate definițiile

Intrare: mia
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mia
  • miaua
plural
  • miele
  • mielele
genitiv-dativ singular
  • miele
  • mielei
plural
  • miele
  • mielelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mia
  • miala
plural
  • miele
  • mielele
genitiv-dativ singular
  • miele
  • mielei
plural
  • miele
  • mielelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mia
nume propriu (I3)
  • Mia
Intrare: mie (s.f.)
mie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mie
  • mia
plural
  • mii
  • miile
genitiv-dativ singular
  • mii
  • miei
plural
  • mii
  • miilor
vocativ singular
plural
Intrare: miilea
  • silabație: mi-i-lea info
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P74)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • miilea
  • mielea
  • mia
plural
  • miilea
  • mielea
  • mia
genitiv-dativ singular
  • miilea
  • mielea
  • mia
plural
  • miilea
  • mielea
  • mia

mia mială popular

  • 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mielușea mieluță mioară attach_file 2 exemple
    exemple
    • Miaua zice: mia, mia, mia! TEODORESCU, P. V. 350.
      surse: DLRLC
    • Cîndu-s oile cu miele și vacile cu vițele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 243.
      surse: DLRLC
  • 2. Arșic de miel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ei, ce drăcos mai are arșice? întrebă domnul Vucea. Și copiii, unii răi, alții din prostie, începeau: cutare a spălat pe cutare de zece capre și o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111.
      surse: DLRLC
    • comentariu Pentru acest sens se folosește numai forma mială.
      surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

mie (s.f.)

  • 1. Numărul abstract egal cu o mie.
    surse: DEX '09 DEX '98 diminutive: miișoară
    • 1.1. Bancnotă a cărei valoare este de o mie de lei.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: miar
  • 2. Cifra 1000.
    surse: NODEX
  • 3. Obiect marcat cu cifra dată.
    surse: NODEX

etimologie:

  • limba latină milia (pluralul lui mille).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

miilea

  • 1. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de articolul „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (Precedat de articolul „al”, „a” [+ numeralul cardinal o]) Referitor la o mie.
      exemple
      • Al (o) mielea.
        surse: DOOM 2
      • A (o) mia.
        surse: DOOM 2
    • 1.2. (Precedat de articolul „al”, „a” + numeral cardinal [mai mare ca unu]) Referitor la mii.
      exemple
      • Al două miilea.
        surse: DOOM 2
      • A două mia.
        surse: DOOM 2

etimologie:

  • Mie + le + a.
    surse: DEX '09 DEX '98