2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, adj. De mișel (1); ticălos, netrebnic, nemernic. – Mișel + suf. -esc.

MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, adj. De mișel (1); ticălos, netrebnic, nemernic. – Mișel + suf. -esc.

mișelesc, ~ească a [At: NEGRUZZI, S. III, 140 / Pl: ~ești / E: mișel + -esc] 1 (Îvr) Sărac. 2 (D. faptele, manifestările oamenilor) De mișel (22) Si: mârșav (5), (rar) mișelnic (3) nemernic, netrebnic, ticălos.

MIȘELÉSC, -EÁSCĂ, mișelești, adj. (Despre acțiuni ale omului) De mișel; nemernic, ticălos, laș. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească. ISPIRESCU, L. 77. Pricep de unde vine această mișelească faptă. NEGRUZZI, S. III 140. ◊ F i g. A pierit ucis de un buzdugan mișelesc. SADOVEANU, O. VII 62. Lupta e voinicească, Iar spata E mișelească! TEODORESCU, P. P. 628.

MIȘELÉSC ~eáscă (~éști) (despre fapte) Care este comis de un mișel; săvârșit de un mișel. /mișel + suf. ~esc

mișelesc a. de mișel: fapte mișelești.mișelește adv. într’un chip mișelesc, prin trădare: fu omorît mișelește.

1) mișelésc, -eáscă adj. (d. mișel). De mișel: fapte mișeleștĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mișelésc adj. m., f. mișeleáscă; pl. m. și f. mișeléști

mișelésc adj. m., f. mișeleáscă; pl. m. și f. mișeléști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIȘELESC adj. infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (O faptă ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MIȘELESCU, I. (Sur X), < subst. mișel („sărac”).

Intrare: Mișelescu
Mișelescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mișelescu
Intrare: mișelesc
mișelesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mișelesc
  • mișelescul
  • mișelescu‑
  • mișelească
  • mișeleasca
plural
  • mișelești
  • mișeleștii
  • mișelești
  • mișeleștile
genitiv-dativ singular
  • mișelesc
  • mișelescului
  • mișelești
  • mișeleștii
plural
  • mișelești
  • mișeleștilor
  • mișelești
  • mișeleștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mișelesc

etimologie:

  • Mișel + sufix -esc.
    surse: DEX '98 DEX '09